1Într-adevăr, orice mare preot, fiind luat dintre oameni, este învestit în folosul oamenilor, înaintea lui Dumnezeu, ca să aducă atât daruri, cât și jertfe pentru păcate.
2El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, întrucât și el însuși este cuprins de slăbiciune.
3Din cauza acesteia el este dator să aducă jertfe pentru păcate atât pentru popor, cât și pentru sine.
4Și nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron.
5Tot astfel și Cristos, nu El S-a slăvit pe Sine ca să ajungă Mare Preot, ci L-a slăvit Cel care I-a spus: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.”
6Precum spune și altundeva: „Tu ești Preot în veci, potrivit rânduielii lui Melhisedec!”
7În zilele cât a fost în trup, El a adus, cu strigăte puternice și cu lacrimi, rugăciuni și cereri către Cel care putea să-L scape de moarte; și a fost ascultat datorită evlaviei Sale.
8Cu toate că era Fiu, El a învățat ascultarea prin ceea ce a suferit
9și, după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit pentru toți cei care ascultă de El izvorul unei mântuiri veșnice,
10fiind numit de Dumnezeu Mare Preot, potrivit rânduielii lui Melhisedec.
11În această privință am avea de spus cuvinte multe și greu de explicat, fiindcă ați devenit insensibili la cele auzite.
12Într-adevăr, voi care până acum trebuia să fiți învățători, aveți din nou nevoie de cineva să vă învețe fundamentele cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, [și] nu de hrană tare.
13Căci oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în ce privește învățătura despre dreptate; căci este un copilaș.
14Dar hrana tare este pentru cei maturi, pentru cei care, prin practică, și-au antrenat discernământul să distingă binele de rău.