1După ce le-a vorbit în vechime părinților noștri în multe rânduri și în multe feluri, prin profeți, Dumnezeu
2ne-a vorbit și nouă în aceste zile din urmă prin Fiul pe care L-a pus moștenitor peste toate și prin Care a și creat tot Universul.
3El, Care este strălucirea Slavei și întipărirea naturii Sale și Care ține toate prin cuvântul puterii Sale, după ce a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi, în cerurile preaînalte,
4devenind cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai deosebit decât al lor.
5Căci, căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut!”? Și iarăși, „Eu Îi voi fi Tată, iar El Îmi va fi Fiu”!?
6Și iarăși, când Îl aduce în lume pe Întâiul Născut, El zice: „Și toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7Iar despre îngeri zice: „Cel ce îi face pe îngerii Săi vânturi, iar pe slujitorii Săi, o flacără de foc.”
8Dar către Fiul, El zice: „Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru vecii vecilor, iar toiagul Împărăției Tale, un toiag al dreptății.
9Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn al bucuriei, mai presus decât pe tovarășii Tăi.”
10și „Tu, Doamne, de la început ai întemeiat pământul, iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; și toate se vor învechi. ca o haină
12Le vei face sul ca pe o manta, ca pe o haină, și vor fi schimbate. Dar Tu ești Același și anii Tăi nu se vor sfârși.”
13Dar căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi, ca reazem al picioarelor Tale!”?
14Oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise să slujească în folosul celor ce urmează să moștenească mântuirea?