Acts 7
1 Marele preot l-a întrebat: „Așa stau lucrurile”?
2 Ștefan, însă, a răspuns: „Fraților și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei i S-a arătat părintelui nostru Avraam pe când se afla în Mesopotamia, mai înainte chiar de a locui în Haran,
3 și i-a zis: «Ieși din țara ta și dintre rudeniile tale și du-te acum în țara pe care ți-o voi arăta.»
4 Atunci, ieșind din țara caldeenilor, el s-a așezat în Haran. După moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.
5 Și nu i-a dat în ea o moștenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis, pe când nu avea niciun copil, că i-o va da în stăpânire lui și urmașilor lui după el.
6 Așa a spus Dumnezeu, că sămânța lui va fi străină în țara altcuiva și că o vor înrobi și asupri patru sute de ani.
7 «Dar pe neamul la care vor sluji ei ca robi, Eu îl voi judeca, a zis Dumnezeu; dar după aceea ei vor ieși de acolo și-Mi vor sluji Mie în locul acesta.»
8 Și i-a dat legământul circumciziei; și astfel l-a născut pe Isaac și l-a circumcis când avea opt zile și Isaac pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9 Iar patriarhii, fiind invidioși pe Iosif, l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el
10 și l-a scăpat din toate necazurile lui. El i-a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, care l-a pus conducător peste Egipt și peste toată casa lui.
11 A venit, însă, o foamete peste întreg Egiptul și peste Canaan și un mare necaz; părinții noștri nu găseau hrană.
12 Când a auzit Iacov că sunt grâne în Egipt, i-a trimis pe părinții noștri acolo prima dată.
13 Când s-au dus a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi, iar Faraon a ajuns să cunoască familia lui Iosif.
14 Apoi Iosif a trimis să fie chemat tatăl său Iacov și întreaga familie, șaptezeci și cinci de suflete de tot.
15 Și Iacov a coborât în Egipt și acolo au murit el și părinții noștri.
16 Dar au fost strămutați la Sihem și așezați în mormântul pe care îl cumpărase Avraam cu preț de argint de la fiii lui Hemor, în Sihem.
17 Dar, pe măsură ce se apropia vremea împlinirii promisiunii pe care i-o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul creștea și se înmulțea în Egipt,
18 până când s-a ridicat un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif.
19 Acesta, purtându-se cu viclenie față de neamul nostru, i-a asuprit pe părinții noștri, făcându-i să-și abandoneze nou-născuții, ca să nu mai trăiască.
20 În vremea aceea, s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. Trei luni a fost crescut în casa tatălui său
21 dar, când a fost abandonat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe fiul ei.
22 Moise a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
23 Dar, când a împlinit patruzeci de ani, i s-a născut în inimă dorința de a-și vizita frații, pe fiii lui Israel.
24 Văzând pe unul dintre ei căruia i se făcea o nedreptate, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean.
25 El socotea că frații săi vor fi înțeles că prin el le va da scăpare Dumnezeu, dar ei n-au înțeles.
26 În ziua următoare s-a apropiat de doi care se certau și i-a îndemnat la pace, spunându-le: «Oameni buni, voi sunteți frați! De ce vă faceți rău unul altuia?»
27 Dar cel care îl vătăma pe semenul său l-a împins pe Moise spunându-i: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?
28 Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»
29 Auzind vorba aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde i s-au născut doi fii.
30 După ce au trecut alți patruzeci de ani, un înger i s-a arătat în deșertul Muntelui Sinai, în flacăra unui rug aprins.
31 Văzând rugul, Moise s-a mirat de acea priveliște și, apropiindu-se ca s-o privească, a auzit glasul Domnului:
32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov.» Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească.
33 Însă Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt.
34 Iată, am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt, am auzit geamătul lui și M-am coborât ca să-l scot de acolo. Acum, vino să te trimit în Egipt.»
35 Pe acest Moise pe care ei l-au respins spunându-i: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis conducător și eliberator, prin îngerul care i se arătase în rug.
36 El i-a scos din Egipt, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în deșert, timp de patruzeci de ani.
37 Acesta este Moise care a spus copiilor lui Israel: «Un profet ca mine va ridica Dumnezeu din mijlocul fraților tăi.»
38 Acesta este cel care, fiind în adunarea din pustie cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii pe care să ni le dea nouă.
39 Părinții noștri n-au vrut să asculte de el, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt,
40 spunându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului.»
41 Și în acele zile au făcut chipul unui vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42 Dar Dumnezeu s-a întors de la ei și i-a lăsat să se închine oștirii cerului, așa cum stă scris în Cartea Profeților: «Mi-ați adus voi Mie animale înjunghiate și jertfe, timp de patruzeci de ani în pustiu, o, casă a lui Israel?
43 Ați purtat cortul lui Moloh și steaua zeului Refan, chipurile pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor. Vă voi strămuta dincolo de Babilon.»
44 Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, după cum poruncise Cel care i-a vorbit lui Moise să-l facă după modelul pe care el îl văzuse.
45 Părinții noștri, primindu-l de la cei de dinaintea lor, l-au adus cu Iosua când au intrat în stăpânirea teritoriului neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinților noștri; și acolo a rămas până în zilele lui David.
46 El a găsit trecere înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.
47 Dar casa I-a zidit-o Solomon.
48 Cel Preaînalt, însă, nu locuiește în case făcute de mâini omenești, după cum spune profetul:
49 «Cerul Îmi este tron și pământul un reazem al picioarelor Mele. Ce casă Îmi veți zidi?, spune Domnul, sau, care este locul Meu de odihnă?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?»
51 Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; așa cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi!
52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? I-au ucis pe cei care anunțau dinainte venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași v-ați făcut voi acum!
53 Voi ați primit Legea prin porunci transmise de îngeri, dar n-ați păzit-o!”
54 Auzind ei acestea, au început să fiarbă în inimile lor și să scrâșnească din dinți împotriva lui.
55 Dar Ștefan, fiind plin de Duhul Sfânt, a privit țintă spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu.
56 El a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”
57 Atunci ei, strigând cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au năpustit ca unul asupra lui.
58 L-au scos afară din cetate și au început să-l lovească cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59 Și, în timp ce-l loveau cu pietre, Ștefan s-a rugat zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”
60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta.” După ce a spus acestea, a adormit.