Acts 24
1 După cinci zile, a venit marele preot Anania împreună cu câțiva bătrâni ai poporului și cu un anume orator, Tertulus. Aceștia au adus acuzații împotriva lui Pavel, înaintea guvernatorului.
2 Când Pavel a fost chemat, Tertulus a început să-l acuze, spunând: „Datorită ție, preaalesul Felix, avem parte de multă pace și îmbunătățiri sunt aduse națiunii prin purtarea ta de grijă.
3 Întotdeauna și pretutindeni, noi le primim cu toată mulțumirea.
4 Dar, ca să nu te rețin prea mult, în bunăvoința ta, te rog să ne asculți puțin.
5 Căci l-am găsit pe omul acesta ca pe o molimă, stârnind răzvrătire printre toți iudeii din toată lumea, o căpetenie a sectei nazarinenilor.
6 A încercat să profaneze chiar și Templul, dar noi l-am prins [și am vrut să-l judecăm după Legea noastră,
7 dar a venit tribunul Lysias, l-a smuls cu mare forță din mâinile noastre
8 și a poruncit acuzatorilor lui să vină la tine.] După ce-l vei fi cercetat, tu însuți vei putea afla de la el despre toate aceste lucruri de care îl acuzăm noi.”
9 I s-au alăturat și iudeii, afirmând că așa stau lucrurile.
10 Când guvernatorul i-a făcut un semn, Pavel a răspuns: „Știind că de mulți ani ești judecătorul acestui neam, îmi voi apăra cauza cu încredere.
11 După cum poți afla, nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12 Nu m-au găsit stând de vorbă cu cineva sau făcând tulburare în mulțime, nici în Templu, nici în sinagogă și nici în cetate.
13 Și nici nu pot dovedi înaintea ta temeinicia învinuirilor pe care acum mi le aduc.
14 Îți mărturisesc, însă, faptul că mă închin Dumnezeului părinților noștri, potrivit cu Calea pe care ei o numesc o sectă și crezând toate lucrurile care au fost scrise în Lege și în Profeți.
15 Am o nădejde în Dumnezeu pe care ei înșiși o au, anume că va fi o înviere a morților, atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți.
16 De aceea și eu mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință neîntinată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
17 După mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și ofrande.
18 În timp ce făceam acestea, m-au găsit curățit în Templu, nu în mijlocul mulțimii, nici făcând tulburare.
19 Erau niște iudei din Asia, care ar trebui să se prezinte înaintea ta și să-mi aducă învinuiri, dacă ar fi avut ceva împotriva mea.
20 Sau oamenii aceștia să spună ei înșiși ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului,
21 afară de strigătul acesta pe care l-am scos atunci când am stat în mijlocul lor, spunând: «Pentru învierea morților sunt eu judecat astăzi de voi!»”
22 Felix, care cunoștea mai amănunțit lucrurile privitoare la Cale, i-a amânat spunând: „Voi hotărî în privința voastră când va veni tribunul Lysias.”
23 A poruncit centurionului să-l țină sub pază pe Pavel, dar să-l lase mai liber și să nu-l împiedice pe niciunul dintre ai lui să-i slujească.
24 După câteva zile, când a sosit Felix împreună cu soția sa Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat cu privire la credința în Cristos Isus.
25 În timp ce Pavel discuta despre dreptate, stăpânire de sine și judecată, Felix, îngrozit, i-a zis: „Du-te acum! Când voi mai avea timp, te voi chema.”
26 El spera, totodată, că Pavel îi va da bani și, de aceea, trimițând des după el, stătea de vorbă cu el.
27 Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a venit Porcius Festus. Dorind să câștige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în închisoare.