Bible

1 În timp ce Apollo era în Corint, Pavel, străbătând ținuturile înalte, a ajuns la Efes. Acolo a găsit câțiva ucenici 2 și i-a întrebat: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Aceștia i-au răspuns: „Nici măcar nu am auzit că este un Duh Sfânt!” 3 El i-a întrebat: „Dar cu ce botez ați fost botezați?” Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan!” 4 Pavel le-a spus: „Ioan a botezat cu un botez al pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel care vine după el, adică în Isus.” 5 Când au auzit, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Și, când Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7 Erau cam doisprezece bărbați de toți. 8 A intrat apoi în sinagogă și timp de trei luni a vorbit cu îndrăzneală, purtând discuții cu iudeii și căutând să-i convingă cu privire la Împărăția lui Dumnezeu. 9 Cum unii erau împietriți și neînduplecați și vorbeau de rău Calea înaintea mulțimii, a plecat de la ei și i-a separat pe ucenici de ei. Și în fiecare zi îi învăța în școala lui Tiran. 10 Lucrul acesta a continuat timp de doi ani, așa încât toți locuitorii Asiei au auzit Cuvântul Domnului, atât iudei, cât și greci. 11 Dumnezeu făcea minuni neobișnuite prin mâinile lui Pavel, 12 așa încât peste bolnavi erau aduse chiar batiste și șorțuri care atinseseră trupul lui, iar bolile îi părăseau și duhurile rele ieșeau din ei. 13 Dar și niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului peste cei ce aveau duhuri rele. Ei ziceau: „Vă conjur pe Isus, pe care îl predică Pavel!” 14 Cei care făceau lucrul acesta erau șapte fii ai unui iudeu numit Sceva, unul dintre mai-marii preoților. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu; voi, însă, cine sunteți?” 16 Și omul în care era duhul cel rău s-a aruncat asupra lor și, biruindu-i pe amândoi, i-a bătut în așa fel încât au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Lucrul acesta a ajuns să fie cunoscut tuturor iudeilor și grecilor care locuiau în Efes. Pe toți i-a cuprins frica și Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei care crezuseră veneau, se mărturiseau și își făceau cunoscute faptele. 19 Mulți dintre cei care practicaseră magia și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor. Au socotit prețul lor și au găsit că se ridica la cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel Cuvântul Domnului se răspândea cu putere și se întărea. 21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât în Duhul să meargă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. Își zicea: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd și Roma.” 22 A trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îi slujeau, pe Timotei și pe Erast, iar el a mai rămas un timp în Asia. 23 În timpul acela, s-a iscat o mare zarvă cu privire la Calea Domnului. 24 Un om pe nume Dimitrie, un argintar care făcea temple de argint ale zeiței Artemis, aducea venituri mari meșteșugarilor. 25 El i-a adunat pe meșteșugari și pe alții care lucrau în meserii asemănătoare, spunându-le: „Bărbați, voi știți că bunăstarea voastră vine din această meserie. 26 Și vedeți și auziți că acest Pavel, nu doar în Efes, ci aproape în toată Asia, a convins și a dus în rătăcire mult popor, spunând că dumnezeii făcuți de mâini nu sunt, de fapt, dumnezei. 27 Nu numai meseria noastră este în primejdie să-și piardă respectul, ci și templul marii zeițe Artemis să fie socotit o nimica toată, ba chiar ea, căreia i se închină toată Asia și lumea întreagă, este gata să fie dezbrăcată de măreția ei.” 28 Auzind acestea, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a Efesenilor!” 29 Și cetatea a fost cuprinsă de tulburare; au năvălit toți ca unul în teatru, târându-i împreună cu ei pe macedonienii Gaius și pe Aristarh, însoțitori ai lui Pavel în călătorie. 30 Pavel voia să intre printre oameni, dar ucenicii nu l-au lăsat. 31 Chiar unii dintre conducătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el și-l rugau să nu se înfățișeze la teatru. 32 Unii strigau una, alții alta; căci adunarea era încurcată și cei mai mulți nu știau pentru ce s-au adunat. 33 Când iudeii l-au împins în față pe Alexandru, unii din mulțime l-au sfătuit ce să spună. Atunci Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să aibă un cuvânt de apărare înaintea poporului. 34 Când l-au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas în jur de două ore: „Mare este Artemis a Efesenilor.” 35 După ce a potolit mulțimea, funcționarul cetății a zis: „Bărbați efeseni, cine este omul care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Artemis și a chipului ei căzut din cer? 36 Așadar, fiindcă aceste lucruri sunt de netăgăduit, trebuie să vă liniștiți și să nu faceți nimic nesăbuit. 37 Căci i-ați adus pe acești oameni care nu sunt nici profanatori ai templului, nici defăimători ai zeiței noastre. 38 Dacă, într-adevăr, Dimitrie și meșteșugarii care sunt împreună cu ei au o plângere împotriva cuiva, sunt curți de judecată deschise și proconsuli; acolo să se acuze unii pe alții. 39 Dacă, însă, căutați ceva mai mult decât atât, se va lămuri în adunarea legală. 40 Căci, într-adevăr, suntem astăzi în pericol de a fi acuzați de revoltă, fără să existe vreo cauză pentru aceasta, și nu vom putea motiva cu nimic această agitație.” 41 Și spunând aceste cuvinte, a dat drumul adunării.