2 Corinthians 12
1 Este nevoie să mă laud, deși nu-mi este de folos. Voi trece, totuși, la vedeniile și descoperirile Domnului.
2 Cunosc un om în Cristos care, în urmă cu paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer. (Dacă a fost în trup, nu știu; dacă a fost în afara trupului, nu știu. Dumnezeu știe!)
3 Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe!)
4 a fost răpit în Paradis și a auzit cuvinte ce nu pot fi exprimate, pe care nu-i este permis unui om să le rostească.
5 Cu privire la un astfel de om mă voi lăuda, dar, în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6 Căci, dacă aș dori să mă laud, n-aș fi fără minte, pentru că aș spune adevărul. Mă feresc, însă, ca să nu mă considere cineva mai presus decât ceea ce vede în mine sau [ce] aude de la mine,
7 chiar datorită strălucirii acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă umflu de mândrie, un ghimpe mi-a fost dat în trup, un mesager al lui Satan, ca să mă chinuiască, așa încât să nu mă umplu de mândrie.
8 Cu privire la acesta, de trei ori L-am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine.
9 Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns! Căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită!” Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, așa încât puterea lui Cristos să locuiască în mine.
10 De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în insulte, în strâmtorări, în persecuții și în nevoi pentru Cristos, fiindcă atunci când sunt slab, atunci sunt tare.
11 Am ajuns un nebun! Voi m-ați silit! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, fiindcă, deși nu sunt nimic, n-am fost cu nimic inferior acestor „distinți apostoli”.
12 Semnele distincte ale unui apostol au fost înfăptuite între voi cu toată perseverența: atât semne, cât și minuni și manifestări ale puterii.
13 Cu ce sunteți voi mai prejos decât celelalte biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară pentru voi? Iertați-mi această nedreptate!
14 Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară și nu vă voi fi o povară, fiindcă nu caut ceea ce este al vostru, ci pe voi înșivă. Fiindcă nu copiii sunt datori să pună deoparte pentru părinți, ci părinții pentru copii.
15 Dar eu voi cheltui mai mult decât bucuros și mă voi cheltui cu totul pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, sunt eu iubit mai puțin?
16 Fie și așa, eu n-am fost o povară pentru voi. Totuși, „fiind isteț, v-am prins prin vicleșug”.
17 Am profitat oare de voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?
18 L-am îndemnat pe Tit să meargă și, împreună cu el, l-am trimis pe celălalt frate. A profitat Tit de voi? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat pe aceleași urme?
19 Ați crezut în tot acest timp că noi ne apărăm înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, dar toate acestea, preaiubiților, sunt spre zidirea voastră.
20 Mă tem, însă, ca nu cumva, atunci când voi veni, să vă găsesc așa cum nu aș vrea, iar eu să fiu găsit de voi așa cum nu ați vrea; ca nu cumva să fie între voi ceartă, invidie, mânii, dispute, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări.
21 Mă tem ca nu cumva, atunci când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeul meu înaintea voastră și să-i plâng pe mulți dintre cei care păcătuiseră mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, de desfrâul și destrăbălarea la care s-au dedat.