1 Peter 2
1 Așadar, dând la o parte orice răutate și orice înșelăciune, ipocriziile, invidiile și orice vorbiri de rău,
2 ca niște copii nou-născuți, să doriți laptele duhovnicesc și curat, ca prin el să creșteți spre mântuire,
3 dacă, într-adevăr, ați gustat că bun este Domnul.
4 Apropiindu-vă de El, Piatra vie, respinsă de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu,
5 sunteți zidiți și voi, ca niște pietre vii, ca o casă duhovnicească, pentru a fi o preoție sfântă, pentru a aduce jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos.
6 Căci este scris în Scriptură: „Iată, așez o Piatră în Sion, o Piatră din capul unghiului, aleasă și scumpă; și cine se încrede în El nicidecum nu va fi făcut de rușine.”
7 Așadar, cinstea aceasta este pentru voi, cei care credeți, dar pentru cei care nu cred, Piatra pe care au respins-o zidarii a ajuns Piatra din capul unghiului.
8 și o piatră de poticnire și o stâncă de cădere. Ei se poticnesc fiindcă sunt neascultători față de Cuvânt; la aceasta au și fost sortiți.
9 Voi, însă, sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor aparținând lui Dumnezeu, ca să vestiți puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;
10 voi, care altădată nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu primiserăți îndurare, dar acum ați primit îndurare!
11 Preaiubiților, vă îndemn ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele trupești care se războiesc împotriva sufletului,
12 având astfel un comportament frumos printre neamuri, așa încât, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, prin faptele bune pe care le văd la voi, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13 Fiți supuși, pentru Domnul, oricărei autorități omenești: atât împăratului, ca autoritate supremă,
14 cât și guvernatorilor, trimiși fiind de el pentru pedepsirea celor ce fac răul și pentru aprecierea celor ce fac binele.
15 Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând binele, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor nesăbuiți.
16 Trăiți ca niște oameni liberi, dar nu ca unii care își folosesc libertatea ca paravan pentru răutate, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu.
17 Dați cinste tuturor: iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, dați cinste împăratului!
18 Robilor, fiți supuși stăpânilor voștri cu toată frica, nu numai celor buni și îngăduitori, ci și celor nedrepți.
19 Căci este un har dacă cineva, datorită conștiinței lui înaintea lui Dumnezeu, îndură întristări și suferă pe nedrept.
20 Ce apreciere deosebită vi se cuvine dacă răbdați când păcătuiți și sunteți loviți? Dar, dacă răbdați când suferiți pentru că faceți binele, lucrul acesta este un har de la Dumnezeu.
21 Căci la aceasta ați fost chemați, fiindcă și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu ca să călcați pe urmele Lui.
22 El n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui.
23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocură; când suferea, nu amenința, ci S-a încredințat Celui ce judecă drept.
24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui ați fost vindecați!
25 Căci erați rătăciți, ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre.