1 Corinthians 3
1 Eu, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci ca unor oameni carnali – ca unor copilași în Cristos.
2 V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, căci încă nu puteați s-o primiți. De fapt, nici acum nu puteți,
3 pentru că încă sunteți carnali. Atâta vreme cât între voi există invidie și ceartă, oare nu sunteți voi carnali și nu trăiți voi ca orice alt om?
4 Când unul zice „Eu sunt al lui Pavel!”, altul „Eu sunt al lui Apollo!”, nu sunteți voi ca și ceilalți oameni?
5 Dar ce este Apollo? Și ce este Pavel? Suntem niște slujitori prin care ați crezut și slujim după cum a dat Domnul fiecăruia:
6 eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească!
7 Așa că, nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.
8 Și cel ce sădește, și cel ce udă sunt una, dar fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa.
9 Căci noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu, iar voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un meșter constructor înțelept, eu am pus temelia, iar altul zidește pe ea. Fiecare, dar, să aibă grijă cum zidește pe ea.
11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie în afară de Cea care este așezată și Care este Isus Cristos.
12 Dacă cineva zidește pe această temelie aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân, sau paie,
13 lucrarea fiecăruia va deveni vizibilă, căci ziua Domnului o va face cunoscută, fiindcă va fi descoperită în foc. Și focul [însuși] va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14 Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva rămâne, el va primi o răsplată.
15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre sine însuși, el va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.
16 Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
17 Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acesta îl va distruge Dumnezeu! Căci templul lui Dumnezeu, care sunteți voi, este sfânt!
18 Să nu se înșele nimeni! Dacă vreunul dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să devină „nebun”, ca să ajungă înțelept!
19 Căci înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu, fiindcă scris este: El este Cel ce-i prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.
20 Și iarăși: Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți; știe că sunt deșarte.
21 De aceea nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre:
22 fie Pavel, fie Apollo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie cele viitoare – toate sunt ale voastre,
23 voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.