1 Corinthians 15
1 Vă fac de cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas neclintiți
2 și prin care sunteți și mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel, degeaba ați crezut.
3 Căci v-am transmis, ca fiind de primă importanță, ceea ce și eu am primit: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,
4 că a fost îngropat și că a treia zi a înviat, potrivit Scripturilor,
5 că i S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece,
6 după care S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți au rămas în viață până acum, iar unii au adormit.
7 După aceea, i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8 În urma tuturor, ca unui avorton, mi S-a arătat și mie.
9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli și nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu.
10 Prin harul lui Dumnezeu, însă, sunt ceea ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; dimpotrivă, am ostenit mai mult decât ei toți, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu [care] este cu mine.
11 Așadar, fie eu, fie ei, noi așa predicăm și voi așa ați crezut.
12 Iar dacă se predică despre Cristos că a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a morților?
13 Dacă nu există o înviere a morților, nici Cristos n-a înviat!
14 Dacă Cristos n-a înviat, atunci zadarnică este și predicarea noastră, zadarnică este și credința voastră!
15 Ba mai mult, suntem găsiți a fi și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că El L-a înviat pe Cristos pe care nu L-a înviat, dacă într-adevăr morții nu învie.
16 Căci, dacă morții nu învie, nici Cristos n-a înviat!
17 Și dacă Cristos n-a înviat, credința voastră este zadarnică, iar voi sunteți încă în păcatele voastre.
18 Prin urmare, și cei care au adormit în Cristos sunt pierduți.
19 Dacă ne-am pus nădejdea în Cristos numai pentru viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
20 Dar acum, Cristos a înviat din morți, cel dintâi rod dintre cei adormiți.
21 Căci, de vreme ce moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit și învierea din morți.
22 După cum toți mor în Adam, tot așa vor învia toți în Cristos,
23 dar fiecare la rândul lui: mai întâi primul rod – Cristos, apoi cei care sunt ai lui Cristos, la venirea Lui.
24 După aceea va veni sfârșitul, când El va încredința lui Dumnezeu Tatăl Împărăția, după ce va fi nimicit orice domnie și orice autoritate și putere.
25 Căci trebuie ca El să domnească până ce-Și va fi pus pe toți dușmanii sub picioarele Sale.
26 Ultimul dușman care va fi nimicit este moartea.
27 Căci toate le-a supus sub picioarele Lui. Când spune „toate le-a supus”, este clar că toate, în afară de Cel ce I-a supus toate.
28 Dar când toate Îi vor fi supuse, atunci și Fiul Însuși I se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toate.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai și botează pentru ei?
30 Iar noi de ce mai înfruntăm pericole în fiecare clipă?
31 Zi de zi sunt în pericol de moarte. Lucrul acesta este tot atât de sigur ca lauda pe care o am cu privire la voi, [fraților], în Cristos Isus, Domnul nostru.
32 Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care-mi este câștigul? Dacă cei morți nu învie, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!
33 Nu vă lăsați amăgiți: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune!”
34 Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu mai păcătuiți! Căci sunt unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35 Dar va spune cineva: „Cum învie morții? Cu ce fel de trup vor veni?”
36 Om fără minte! Ceea ce tu semeni nu vine la viață dacă nu moare mai întâi.
37 Ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci un simplu grăunte, poate de grâu sau de altceva.
38 Dumnezeu, însă, îi dă un trup, după cum a hotărât El; fiecăreia dintre semințe îi dă un trup propriu.
39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor și altul al peștilor.
40 Există trupuri cerești și trupuri pământești, însă una este strălucirea trupurilor cerești și alta este strălucirea celor pământești.
41 Una este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii și alta este cea a stelelor. Căci stelele diferă unele de altele în strălucire.
42 La fel este și cu învierea morților: Trupul este semănat în putrezire, dar este înviat în neputrezire.
43 Este semănat în dispreț, dar înviat în slavă. Este semănat în slăbiciune, dar înviat în putere.
44 Este semănat un trup fizic, dar este înviat ca trup duhovnicesc. Dacă există un trup fizic, există și unul duhovnicesc.
45 Așa este și scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu.” Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viață.
46 Dar cel dintâi nu este cel duhovnicesc, ci acela fizic; apoi apare cel duhovnicesc.
47 Cel dintâi om este din pământ, deci pământesc; cel de-al doilea Om este din cer.
48 Precum este cel pământesc, la fel sunt și cei pământești; și, precum este Cel ceresc, la fel sunt și cei cerești.
49 Și, după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Însă, vă spun aceasta, fraților: carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu; și nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați
52 deodată, într-o clipeală de ochi, la ultima trâmbiță. Trâmbița va suna și morții vor învia nesupuși putrezirii, iar noi vom fi schimbați.
53 Căci trebuie ca acest trup supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, iar acest trup muritor să se îmbrace în nemurire.
54 Când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.
55 Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”
56 Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.
57 Însă, mulțumire fie adusă lui Dumnezeu care ne dă biruința, prin Domnul nostru, Isus Cristos.
58 De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți necontenit în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!