1 Corinthians 14
1 Urmăriți dragostea! Râvniți după darurile duhovnicești, dar mai ales să profețiți!
2 Căci acela ce vorbește în limbi nu le vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; fiindcă nimeni nu-l înțelege, dar, cu duhul, el spune taine.
3 Dar cel care profețește le vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere.
4 Cel ce vorbește în limbi se zidește pe sine, dar cel ce profețește zidește biserica.
5 Aș dori ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să profețiți. Cel care profețește este mai mare decât cel care vorbește în limbi, în afară de cazul în care acesta le și traduce, așa încât biserica să fie zidită.
6 Și acum, fraților, dacă aș veni la voi vorbind în limbi, cu ce v-aș fi de folos dacă nu v-aș vorbi fie prin descoperire, fie printr-un cuvânt de cunoștință, fie prin profeție, fie prin învățătură?
7 La fel este cu lucrurile fără viață care dau un sunet, fie un fluier sau o lăută, dacă nu vor scoate sunete care se disting, cum se va ști ce se cântă la fluier sau la lăută?
8 Și dacă trâmbița scoate un sunet nedeslușit, cine se va pregăti pentru război?
9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba un mesaj clar, cum se va ști ce se vorbește? Căci veți vorbi în vânt!
10 Sunt, de fapt, în lume multe feluri de limbi, dar niciuna fără înțeles.
11 Așadar, dacă nu cunosc înțelesul acelei limbi, voi fi pentru cel care vorbește un străin, iar cel care vorbește va fi un străin pentru mine.
12 Tot așa și voi, fiindcă vă doriți cu ardoare daruri duhovnicești, căutați să le aveți din belșug, spre zidirea bisericii.
13 De aceea, cel care vorbește în limbi să se roage ca să poată și traduce!
14 [Căci], dacă mă rog în limbi, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
15 Atunci, ce este de făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea. Voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea.
16 Altfel, dacă aduci mulțumire cu duhul, cum va spune „Amin!” la mulțumirea ta omul de rând, de vreme ce nu știe ce spui?
17 Fără îndoială, tu aduci mulțumire frumos, dar celălalt nu este zidit.
18 Eu Îi mulțumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți.
19 Dar, în biserică, vreau să spun mai degrabă cinci cuvinte cu mintea mea, ca și alții să primească învățătură, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă.
20 Fraților, nu fiți copii la minte! Fiți, mai degrabă, copii în ce privește răutatea, dar la minte fiți maturi!
21 În Lege este scris: „Voi vorbi acestui popor prin alte limbi și prin buzele altora, dar nici așa nu Mă vor asculta,” zice Domnul.
22 Prin urmare, limbile sunt un semn, dar nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Profeția, însă, este un semn, nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși.
23 Dacă toată biserica s-ar aduna la un loc și toți ar vorbi în limbi și ar intra niște oameni de rând sau necredincioși, nu ar spune că sunteți nebuni?
24 Dar, dacă toți ar profeți și ar intra un necredincios sau un om de rând, el este dovedit ca vinovat de toți, cercetat de toți,
25 secretele inimii lui sunt date pe față și, astfel, căzând cu fața la pământ, el I se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi: „Cu siguranță, Dumnezeu este în mijlocul vostru!”
26 Atunci, ce este de făcut, fraților? Când vă adunați împreună, fiecare are o cântare, o învățătură, o descoperire, o vorbire în limbi sau o traducere a limbilor. Toate să se facă spre zidire!
27 Dacă vorbește cineva în limbi, să vorbească pe rând, doi sau cel mult trei și unul să traducă!
28 Dacă nu este cine să traducă, să tacă în biserică! Să-și vorbească lui însuși și lui Dumnezeu!
29 Profeții să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece!
30 Iar dacă altuia care stă jos i se descoperă ceva, cel dintâi să tacă!
31 Căci puteți profeți toți, unul după altul, pentru ca toți să învețe și toți să fie încurajați.
32 Duhurile profeților sunt supuse profeților,
33 fiindcă Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii. La fel ca în toate bisericile sfinților,
34 femeile să tacă în biserici, căci nu le este permis să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea.
35 Dacă doresc să învețe ceva, să-și întrebe soții acasă, căci este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică.
36 Oare, de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?
37 Dacă cineva consideră că este profet sau înzestrat de Duhul, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu este o poruncă a Domnului.
38 Dar dacă cineva nu recunoaște acest fapt, să nu recunoască!
39 Așadar, frații [mei], râvniți după profeție și nu împiedicați vorbirea în limbi!
40 Toate să se facă în mod cuviincios și în ordine.