1 Corinthians 13
1 Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, dar n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Și dacă aș avea darul profeției și aș înțelege toate tainele și toată știința, dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Și dacă mi-aș împărți toate averile și mi-aș da trupul ca să fiu ars, dar n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; [dragostea] nu se laudă, nu se umflă de mândrie;
5 nu se poartă necuviincios, nu caută foloasele proprii, nu se lasă iritată, nu ține cont de răul suferit,
6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7 Acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, îndură totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată. Profețiile vor ajunge la sfârșit, limbile vor înceta, cunoștința se va sfârși.
9 Căci, cunoaștem în parte și profețim în parte,
10 dar când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este „în parte” va fi înlăturat.
11 Când eram un copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; când am devenit bărbat, m-am lăsat de copilării.
12 În prezent vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci vom vedea față în față. În prezent cunosc în parte; atunci voi cunoaște pe deplin, după cum și eu am fost cunoscut pe deplin.
13 Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.