Zechariah 7
1 În cel de-al patrulea an al împăratului Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna chislev.
2 Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii lor, ca să caute fața Domnului
3 și să-i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne consacrăm, așa cum am făcut atâția ani?“.
4 Atunci Cuvântul Domnului Oștirilor mi-a vorbit, zicând:
5 „Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
6 Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți?
7 Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții cei dintâi, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul și zona deluroasă erau și ele locuite?»“.
8 Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia, zicând:
9 „Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său!
10 Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac, și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!».
11 Dar ei au refuzat să asculte, și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să n-audă!
12 Și-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea Domnul Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții cei dintâi. Și, astfel, a venit o mare mânie de la Domnul Oștirilor.
13 Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n-am ascultat“, zice Domnul Oștirilor.
14 „I-am împrăștiat ca o furtună printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au transformat astfel țara cea plăcută într-o pustietate“.