1În cel de-al patrulea an al împăratului Darius, Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia în ziua a patra a lunii a noua, luna chislev.
2Cei din Betel îi trimiseseră pe Sarețer și pe Reghem-Melek, împreună cu oamenii lor, ca să caute fața Domnului
3și să-i întrebe pe preoții din Casa Domnului Oștirilor și pe profeți: „Trebuie să plângem în luna a cincea și să ne consacrăm, așa cum am făcut atâția ani?“.
4Atunci Cuvântul Domnului Oștirilor mi-a vorbit, zicând:
5„Vorbește întregului popor al țării și preoților astfel: «Când ați postit și ați jelit în lunile a cincea și a șaptea, în timpul acestor șaptezeci de ani, oare pentru Mine ați postit voi?
6Iar când mâncați și beți, oare nu pentru voi înșivă mâncați și beți?
7Nu sunt acestea cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții cei dintâi, când Ierusalimul era locuit și în pace, alături de cetățile din jurul lui, iar Neghevul și zona deluroasă erau și ele locuite?»“.
8Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Zaharia, zicând:
9„Așa vorbește Domnul Oștirilor: «Înfăptuiți judecată dreaptă și fiecare să arate bunătate și milă față de semenul său!
10Nu asupriți pe văduvă sau pe orfan, nici pe străin sau pe sărac, și niciunul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său!».
11Dar ei au refuzat să asculte, și-au întors spatele cu încăpățânare și și-au astupat urechile ca să n-audă!
12Și-au făcut inima tare ca diamantul, ca să n-asculte Legea și cuvintele pe care le trimitea Domnul Oștirilor prin Duhul Său, prin profeții cei dintâi. Și, astfel, a venit o mare mânie de la Domnul Oștirilor.
13Când Eu am chemat, ei n-au ascultat. Tot astfel, când ei au chemat, nici Eu n-am ascultat“, zice Domnul Oștirilor.
14„I-am împrăștiat ca o furtună printre toate națiunile pe care nu le cunoșteau, iar țara a fost pustiită în urma lor, așa că nimeni nu mai trecea sau se întorcea pe acolo. Și au transformat astfel țara cea plăcută într-o pustietate“.