Revelation 18
1 După acestea, am văzut un alt înger, care cobora din Cer și avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de gloria lui.
2 El a strigat cu glas tare, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A devenit o locuință a demonilor, un adăpost pentru orice duh necurat, un adăpost pentru orice pasăre necurată, un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,
3 pentru că din vinul furiei preacurviei ei au băut toate națiunile. Regii pământului au preacurvit cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit din puterea senzualității ei!“.
4 Am auzit un alt glas din Cer, zicând: „Ieși afară din ea, poporul Meu, ca să nu fii părtaș păcatelor ei și să nu primești din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, iar Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei!
6 Răsplătiți-i, așa cum i-a răsplătit și ea pe alții, și plătiți-i înapoi dublu pentru faptele ei. În paharul în care a amestecat ea, amestecați-i o porție dublă!
7 Dați-i tot atâta chin și jale, pe cât s-a glorificat ea pe sine și a trăit în senzualitate! Pentru că zice în inima ei: «Șed ca o regină, nu sunt o văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!».
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi – moarte, jale și foamete – și va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.
9 Împărații pământului, care au preacurvit cu ea și au trăit în senzualitate, o vor plânge și o vor boci, când vor vedea fumul arderii ei.
10 Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea puternică! Într-un ceas a venit condamnarea ta!».
11 Negustorii pământului o plâng și o jelesc pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și pânză roșie; tot felul de obiecte din lemn de lămâi, tot felul de obiecte din fildeș, tot felul de obiecte din lemn prețios; bronz, fier și marmură;
13 scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri și suflete ale oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău s-a dus de la tine; toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare sunt pierdute pentru tine și niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu-se
16 și zicând: «Vai, vai, cetatea cea mare, îmbrăcată în in fin, în vișiniu și roșu, împodobită cu aur, pietre prețioase și perle!
17 O bogăție atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!». Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe
18 și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?».
19 Ei își aruncau țărână pe cap și strigau, plângând și jelindu-se: «Vai, vai, cetatea cea mare, din prosperitatea căreia s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare! Într-un ceas a fost pustiită!».
20 «Bucură-te de ea, cerule! Bucurați-vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților, pentru că Dumnezeu a pronunțat judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“.
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat-o în mare, zicând: „Cu o asemenea izbitură va fi aruncat Babilonul, marea cetate, încât niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor, al cântăreților la fluier și al trompetiștilor nu se va mai auzi niciodată în tine! Niciun meseriaș de nicio meserie, nu se va mai găsi vreodată în tine; sunetul morii nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina candelei nu va mai străluci niciodată în tine; glasul mirelui și al miresei nu se vor mai auzi niciodată în tine – pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului, pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate națiunile.
24 În ea s-a găsit sângele profeților, al sfinților și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ“.