1În Cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele,
2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii.
3În Cer s-a văzut un alt semn: iată că un dragon mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe,
4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să-l mănânce.
5Ea a născut un fiu, un băiat, care urma să conducă toate națiunile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său.
6Iar femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca să poată fi hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.
7În Cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s-au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s-au războit și ei.
8Dar n-au putut învinge și locul lor nu li s-a mai găsit în Cer.
9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.
10Apoi am auzit în Cer un glas puternic, zicând: „Acum au venit mântuirea, puterea, Împărăția Dumnezeului nostru și autoritatea Cristosului Său, căci acuzatorul fraților noștri a fost aruncat, a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.
11Ei l-au învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor și nu și-au iubit viața, chiar până la moarte.
12De aceea, bucurați-vă, ceruri, și voi, cei ce locuiți în ele! Vai de voi, pământ și mare, pentru că diavolul a coborât la voi cuprins de o mare furie, fiindcă știe că are puțină vreme!“.
13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul.
14Femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în deșert, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui.
15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s-o facă să fie luată de râu,
16dar pământul a venit în ajutorul femeii și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase dragonul din gură.
17Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să se războiască cu rămășița urmașilor ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus.
18Apoi dragonul a stat pe țărmul mării.