1Bine este să se aducă mulțumiri Domnului, să se cânte spre lauda Numelui Tău, Preaînalte,
2să se vestească dimineața îndurarea Ta și credincioșia Ta – noaptea,
3cu lira cea cu zece coarde, cu harfa și în sunet de liră.
4Căci Tu mă înveselești, Doamne, prin ceea ce înfăptuiești; la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5Ce mărețe sunt lucrările Tale, Doamne! Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6Omul fără minte nu cunoaște acest lucru și cel nesăbuit nu-l înțelege.
7Cei răi înmuguresc ca iarba și toți cei ce comit nelegiuiri înfloresc, dar numai ca să fie nimiciți pe vecie.
8Însă Tu, Doamne, ești înălțat pe vecie!
9Căci iată-i pe dușmanii Tăi, Doamne. Iată, dușmanii Tăi pier! Sunt îndepărtați toți cei ce comit nelegiuiri!
10Mie însă îmi dai putere ca bivolului sălbatic; sunt uns cu ulei proaspăt.
11Ochiul meu a privit la prăbușirea celor ce mă pândeau, a celor ce se ridicau împotriva mea, iar urechile mele au auzit cum au fost zdrobiți răufăcătorii.
12Cel drept înmugurește ca palmierul și crește precum cedrul din Liban.
13Cei sădiți în Casa Domnului, înmuguresc în curțile Dumnezeului nostru.
14Ei rodesc până la bătrânețe, sunt plini de sevă și de verdeață,
15ca să proclame că Domnul este drept, El, Stânca mea în Care nu există nedreptate!