1Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.
2Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta, pleacă-Ți urechea la strigătul meu!
3Căci mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.
4Sunt pus în rândul celor ce coboară în groapă, am ajuns ca omul lipsit de putere.
5Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.
6M-ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncuri.
7Mânia Ta apasă asupra mea, mă copleșești cu toate valurile Tale.
8I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându-mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare!
9Ochii îmi sunt obosiți din cauza suferinței. Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi, îmi întind mâinile spre Tine.
10Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să-Ți mulțumească?
11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?
12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?
13Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.
14Doamne, de ce mi-ai respins sufletul și Ți-ai ascuns fața de mine?
15Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte, am fost cuprins de groaza Ta și dezorientat.
16Mânia Ta a trecut peste mine, spaimele Tale m-au sleit.
17Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape, mă înfășoară toate deodată.
18I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc. Mă aflu în întuneric.