1Doamne, Stăpânul nostru, cât de măreț este Numele Tău pe tot pământul! Fie înălțată gloria Ta mai presus de ceruri!
2Din gura copilașilor și a sugarilor ai întemeiat o fortăreață împotriva vrăjmașilor Tăi, ca să fie astfel reduși la tăcere dușmanul și răzbunătorul.
3Când privesc cerurile Tale, lucrările degetelor Tale, luna și stelele pe care le-ai întemeiat, îmi zic:
4Ce este omul, ca să-Ți amintești de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
5Tu l-ai făcut cu puțin inferior ființelor cerești și l-ai încoronat cu glorie și cu măreție.
6L-ai pus să stăpânească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai supus totul:
7oi și boi deopotrivă, chiar și animalele sălbatice ale câmpului;
8păsările cerului și peștii mării, tot ce străbate căile mărilor.
9Doamne, Stăpânul nostru, cât de măreț este Numele Tău pe tot pământul!