1Dumnezeule, ne-ai respins, Te-ai dezlănțuit împotriva noastră, Te-ai mâniat! Acum, întoarce-Te la noi!
2Ai cutremurat țara și ai despicat-o. Vindecă-i fisurile, căci se clatină!
3Ai făcut ca poporul Tău să treacă prin vremuri grele, ne-ai dat să bem vin amețitor.
4Pentru cei ce se tem de Tine, însă, ai ridicat un steag, în jurul căruia să se grupeze împotriva arcului.
5Pentru ca preaiubiții Tăi să fie salvați, ajută-ne, cu dreapta Ta, și răspunde-mi!
6Dumnezeu a vorbit din Lăcașul Său: „Voi triumfa, voi împărți Șechemul și voi măsura Valea Sucot.
7Al Meu este Ghiladul, al Meu este și Manase. Efraim este coiful capului Meu, iar Iuda – sceptrul Meu.
8Moab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălțămintea, iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia“.
9Cine mă va conduce la cetatea fortificată? Cine mă va călăuzi până la Edom?
10Oare nu Tu, Dumnezeule, Care ne-ai respins? Dumnezeule, nu vei mai ieși cu armatele noastre?
11Dă-ne ajutor împotriva dușmanului, căci zadarnic este ajutorul omului!
12Cu Dumnezeu vom lupta vitejește, și El îi va călca în picioare pe dușmanii noștri.