1Doamne, nu mă mustra în mânia Ta și nu mă disciplina în furia Ta.
2Arată-Ți bunăvoința față de mine, Doamne, căci sunt slab. Vindecă-mă, Doamne, căci oasele-mi sunt îngrozite.
3Sufletul meu este foarte îngrozit, iar Tu, Doamne, până când…?
4Întoarce-Te, Doamne, salvează-mi sufletul, mântuiește-mă datorită îndurării Tale!
5Căci în moarte nu este vreo amintire despre Tine; în Locuința Morților, cine Îți va mulțumi?
6Sunt sleit de atâtea suspine. În fiecare noapte îmi scald patul și-mi inund așternutul cu lacrimi.
7Mi-a slăbit ochiul de atâta întristare, a îmbătrânit din cauza tuturor dușmanilor mei.
8Depărtați-vă de la mine, voi, toți cei ce comiteți nelegiuiri, căci Domnul a auzit glasul plângerii mele.
9Domnul a auzit cererea mea, Domnul mi-a primit rugăciunea.
10Să fie făcuți de rușine și îngroziți peste măsură toți dușmanii mei! Să dea înapoi și să fie făcuți de rușine într-o clipă.