1Arată-Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, arată-Ți bunăvoința față de mine, căci în Tine se adăpostește sufletul meu. La umbra aripilor Tale mă adăpostesc până când va trece necazul.
2Strig către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mă răzbună.
3El va trimite ajutor din Ceruri și mă va salva; îl va face de rușine pe cel ce mă persecută. Dumnezeu Își va trimite îndurarea și credincioșia.
4Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau întins printre cei ce devorează, fii ai omului, ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie tăioasă.
5Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie gloria Ta peste întreg pământul!
6Ei întinseseră un laț pașilor mei, sufletul îmi era încovoiat. Ei săpaseră o groapă înaintea mea, dar au căzut ei înșiși în ea.
7Inima mea este pregătită, Dumnezeule, inima mea este pregătită! Voi cânta și Te voi lăuda.
8Trezește-te, suflete al meu! Treziți-vă, harfă și liră! Voi trezi zorii.
9Stăpâne, Îți voi mulțumi printre popoare. Voi cânta spre lauda Ta printre națiuni.
10Căci mare este îndurarea Ta, până la ceruri, iar credincioșia Ta este până la nori.
11Fii înălțat, Dumnezeule, mai presus de ceruri! Fie gloria Ta peste întreg pământul!