1Viteazule, de ce te lauzi cu răutatea ta? Îndurarea lui Dumnezeu mă protejează pe vecie.
2Numai dezastru plănuiește limba ta! Este ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3Tu iubești mai mult răul decât binele și minciuna mai mult decât cuvântul drept.
4Tu iubești numai cuvintele nimicitoare, limbă înșelătoare!
5Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va smulge din cortul tău; te va dezrădăcina din pământul celor vii.
6Cei drepți vor vedea și se vor teme, vor râde de el:
7„Iată omul care nu-L lua pe Dumnezeu ca refugiu al său, ci se încredea în marile lui bogății și creștea în putere distrugându-i pe alții“.
8Eu însă sunt ca un măslin verde în Casa lui Dumnezeu, căci mă încred în îndurarea lui Dumnezeu pentru veci de veci.
9Îți voi mulțumi mereu pentru că ai lucrat; îmi pun speranța în Numele Tău, căci este binevoitor față de credincioșii Tăi.