1Cum tânjește cerbul după apa izvoarelor, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!
2Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi veni și voi vedea fața lui Dumnezeu?
3Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte, când toată ziua mi se spune: „Unde este Dumnezeul tău?“.
4Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, mergând spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflate la sărbătoare.
5Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi. El este ajutorul meu.
6Dumnezeul meu, sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu. De aceea îmi amintesc de Tine, din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițar.
7Un torent adânc cheamă un alt torent adânc, la zgomotul puternic al cascadelor Tale. Toate talazurile și valurile Tale au trecut peste mine.
8Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui și rugăciunea către Dumnezeul vieții mele.
9Îi zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce să umblu întristat, asuprit de dușman?“.
10Ca zdrobirea oaselor este batjocura dușmanilor mei, când îmi zic toată ziua: „Unde este Dumnezeul tău?“.
11Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Pune-ți speranța în Dumnezeu, căci iarăși Îi voi mulțumi. El este ajutorul meu și Dumnezeul meu.