1Fericit este cel a cărui fărădelege este iertată, cel al cărui păcat este acoperit!
2Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în considerare nelegiuirea și în duhul căruia nu există înșelăciune!
3Când tăceam, mi se uscau oasele și toată ziua gemeam.
4Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; ajunsesem sleit de vlagă, ca în timpul arșiței verii.
5Atunci mi-am mărturisit păcatul și nu Ți-am ascuns nelegiuirea mea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!“ și, astfel, Tu ai iertat vina păcatului meu..
6De aceea fiecare credincios să Ți se roage câtă vreme mai poți fi găsit, iar când apele vor fi mari, pe el nu-l vor atinge.
7Tu îmi ești adăpost! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu strigăte de eliberare!
8„Eu te voi instrui și te voi învăța calea pe care să mergi. Te voi sfătui, iar ochiul Meu va veghea asupra ta.
9Să nu fii ca un cal sau ca un catâr fără discernământ, care numai strunit cu un frâu și cu o zăbală se apropie de tine!“.
10De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurare.
11Bucurați-vă în Domnul, înveseliți-vă, voi, cei drepți! Strigați de bucurie, toți cei cu inima dreaptă!