1Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“. Toți s-au pervertit, comit fapte groaznice; nu mai este nimeni care să facă binele.
2Domnul Își pleacă privirea din Ceruri peste fiii omului, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3Toți s-au rătăcit; au ajuns, cu toții, corupți. Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!
4Chiar nu înțeleg nimic toți cei ce comit nelegiuiri, de Îmi devorează poporul așa cum mănâncă pâinea și nu-L cheamă pe Domnul?
5Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare, căci Dumnezeu este cu generația celui drept.
6Râdeți voi de planul celui sărac, dar Domnul este adăpostul lui!
7O, de ar veni din Sion eliberarea lui Israel! Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său, să se înveselească Iacov și să se bucure Israel!