1Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.
2Ne atârnaserăm lirele în sălciile din acel loc,
3căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări, asupritorii noștri ne cereau bucurie: „Cântați-ne din cântările Sionului!“.
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Ierusalime, dacă te voi uita, să-și uite și dreapta mea îndemânarea!
6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele, dacă nu-mi voi aminti de tine și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7Doamne, adu-Ți aminte de fiii lui Edom, care, în ziua distrugerii Ierusalimului, ziceau: „Radeți! Radeți tot până la temelie!“.
8Fiică distrugătoare a Babilonului! Ferice de acela care te va pedepsi pentru ceea ce ne-ai făcut!
9Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi și-i va zdrobi de stâncă!