Psalms 109
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3 Mă înconjoară cu niște cuvinte pline de ură și se luptă cu mine fără motiv.
4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog.
5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură.
6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie considerată un păcat.
8 Fie-i zilele puține, iar slujba lui s-o ia altul!
9 Să-i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ce are, și străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui!
13 Fie ca urmașii lui să fie nimiciți, iar în generația următoare să le fie șters numele!
14 Să rămână în amintire înaintea Domnului nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui!
15 Să rămână întotdeauna înaintea Domnului, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu și-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, și l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte! Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!
18 S-a îmbrăcat cu blestemul așa cum se îmbracă cu propria haină. I-a intrat în stomac, ca apa, și în oase, ca uleiul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se înfășoară mereu!
20 Aceasta să fie răsplata dușmanilor mei din partea Domnului și a celor ce mă vorbesc de rău!
21 Dar Tu, Stăpâne Doamne, de dragul Numelui Tău, fă-Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă-mă!
22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, salvează-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar slujitorul Tău se va bucura.
29 Acuzatorii mei să se îmbrace cu dispreț și să se acopere cu rușinea ca și cu o manta.
30 Voi mulțumi mult Domnului cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să-l scape de judecătorii sufletului său.