1Vai de cetatea vărsătoare de sânge, plină de minciună, plină de jaf și care nu renunță la jaf.
2Se aude pocnetul biciului și uruitul roții, galopul cailor și huruitul carelor.
3Călăreții se năpustesc, săbiile scânteiază, iar sulițele fulgeră. Sunt o mulțime de morți, grămezi de cadavre, hoituri fără număr, oameni care se împiedică de hoituri.
4Și aceasta din cauza multelor curvii ale prostituatei, cea plăcută și grațioasă, stăpâna vrăjitoriilor, care vindea națiuni prin desfrânările ei și clanuri prin vrăjitoriile ei.
5„Iată că sunt împotriva ta!“ zice Domnul Oștirilor. „Îți voi ridica poalele în cap și voi arăta națiunilor goliciunea ta, iar regatelor – rușinea ta!
6Voi arunca spurcăciuni peste tine, te voi înjosi și te voi face o priveliște pentru toți.
7Atunci toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este pustiită! Cine o va plânge?». Unde să-ți caut mângâietori?“.
8Ești tu mai bună decât No-Amon, cetatea care era așezată pe Nil, înconjurată de ape, a cărei fortăreață era marea al cărei zid era apa?
9Cuș și Egiptul erau puterea ei nemărginită, iar Put și Libia îi erau ajutoare.
10Și totuși, a fost exilată; a trebuit să plece în captivitate. Chiar și copiii ei au fost zdrobiți la fiecare capăt de drum. Au tras la sorți pentru liderii ei și toți conducătorii ei au fost puși în lanțuri.
11Și tu te vei îmbăta și te vei ascunde! Și tu vei căuta un refugiu în fața dușmanului!
12Toate fortificațiile tale sunt ca niște smochini plini cu cele dintâi roade; dacă sunt scuturate, ele cad în gura celui ce vrea să le mănânce.
13Iată, cei din poporul tău sunt ca niște femei în mijlocul tău! Porțile țării tale sunt larg deschise dușmanilor tăi; focul le-a distrus zăvoarele.
14Scoate-ți apă pentru asediu! Întărește-ți fortificațiile! Calcă noroiul și frământă lutul! Pregătește cuptorul de cărămidă!
15Acolo te va arde focul, iar sabia te va tăia, te va devora, ca o lăcustă! Înmulțiți-vă ca lăcusta Ielek! Înmulțiți-vă ca lăcusta Arbe!
16Ți-ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerurilor. Ei însă prădează ca lăcusta Ielek și apoi zboară.
17Voievozii tăi sunt ca lăcusta Arbe, iar scribii tăi ca un roi de lăcuste care se așază pe ziduri într-o zi răcoroasă, dar care, atunci când răsare soarele, zboară și nu se mai cunoaște locul unde au fost.
18Păstorii tăi au ațipit, împărate al Asiriei, iar cei măreți ai tăi se odihnesc. Poporul tău a fost împrăștiat pe munți și nu este nimeni să-i adune.
19Nu este alinare pentru rana ta, iar lovitura-ți este fatală. Toți cei ce aud vești despre tine, bat din palme, căci cine n-a fost afectat de răutatea ta continuă?