1Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea o mână uscată.
2Ei Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat și să-L poată astfel acuza.
3Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te și stai în mijloc!“.
4Apoi le-a zis: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau să omori?“. Ei însă tăceau.
5Și rotindu-Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit fiind de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!“. El a întins-o și mâna lui a fost făcută sănătoasă.
6Dar fariseii, ieșind, s-au sfătuit imediat cu irodienii împotriva Lui, gândindu-se cum să-L omoare.
7Isus S-a retras împreună cu ucenicii Săi înspre mare. Și o mare mulțime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulțime de oameni din Iudeea,
8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tyrului și al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El.
9Isus le-a zis ucenicilor Lui să-I țină pregătită o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu-L îmbulzească.
10Căci îi vindecase pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă.
11Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“.
12El însă le atenționa ferm să nu-L facă cunoscut.
13Isus S-a urcat pe munte și a chemat pe cine a dorit, iar ei au venit la El.
14A ales doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El, să-i trimită să predice
15și să aibă autoritate să alunge demoni.
16Cei doisprezece pe care i-a ales au fost: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „ Boanerges “, care înseamnă „Fiii tunetului“;
18Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Zelotul;
19și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.
20A venit apoi în casă, dar mulțimea s-a adunat din nou, așa că ei nu puteau nici măcar să mănânce.
21Când au auzit ai Lui ce se întâmplă, au ieșit să pună mâna pe El, căci ziceau că Și-a ieșit din minți.
22Cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul și că alungă demonii cu ajutorul conducătorului demonilor.
23Isus i-a chemat la El și le-a vorbit în pilde: „Cum poate Satan să-l alunge pe Satan?
24Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei înseși, împărăția aceea nu poate dăinui.
25Iar dacă o familie este dezbinată împotriva ei înseși, familia aceea nu va putea dăinui.
26Dacă Satan se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, atunci nu poate dăinui, ci i-a venit sfârșitul.
27Dar nimeni nu poate să intre în casa celui puternic, ca să-i jefuiască bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa.
28Adevărat vă spun că fiilor oamenilor le vor fi iertate toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti,
29dar cel ce blasfemiază împotriva Duhului Sfânt nu va avea parte de iertare în veci, ci este vinovat de un păcat veșnic“.
30Spunea astfel pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat!“.
31Atunci mama și frații Lui au venit și, stând afară, au trimis să-L cheme.
32Mulțimea care ședea în jurul Lui I-a zis: ‒ Iată că mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.
33Isus, răspunzându-le, a zis: ‒ Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?
34Și, rotindu-Și privirea peste cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: ‒ Iată mama Mea și frații Mei!
35Căci cel ce face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.