Joshua 22
1 Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniți, pe gadiți și pe jumătate din seminția lui Manase
2 și le-a zis: „Voi ați păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului, și ați ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit.
3 Nu i-ați părăsit pe frații voștri în această perioadă îndelungată, până în ziua aceasta, ci ați îndeplinit cu grijă responsabilitatea dată de Domnul, Dumnezeul vostru.
4 Și acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraților voștri, așa cum le-a spus, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara pe care o veți stăpâni, pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului, dincolo de Iordan.
5 Însă aveți grijă să împliniți porunca și Legea pe care vi le-a poruncit Moise, slujitorul Domnului: să-L iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblați pe toate căile Lui, să păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să-L slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru“.
6 Apoi Iosua i-a binecuvântat și i-a trimis în drumul lor. Astfel, ei s-au întors la corturile lor.
7 Unei jumătăți din seminția lui Manase, Moise îi dăduse moștenirea în Bașan, iar celeilalte jumătăți Iosua îi dăduse moștenirea lângă frații lor, în partea de vest a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat
8 și le-a zis: „Întoarceți-vă la corturile voastre cu mulțimea bogățiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul și cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – și împărțiți apoi și cu ceilalți frați ai voștri prada luată de la dușmani!“.
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise.
10 Când au ajuns la Ghelilotul Iordanului, în țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au construit un altar acolo, la Iordan, un altar de o mărime impresionantă.
11 Fiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au construit un altar la intrarea în țara Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe partea fiilor lui Israel“.
12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, întreaga comunitate a fiilor lui Israel s-a mobilizat la Șilo ca să pornească la luptă împotriva lor.
13 Atunci fiii lui Israel l-au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, pe preotul Fineas, fiul lui Elazar,
14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească, potrivit cu toate semințiile lui Israel, toți fiind conducători ai caselor lor părintești, între miile lui Israel.
15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, și le-au vorbit, zicând:
16 „Așa vorbește întreaga comunitate a Domnului: «Ce înseamnă această necredincioșie pe care ați arătat-o față de Dumnezeul lui Israel și de ce v-ați abătut în această zi de la Domnul, construindu-vă un altar ca să vă răzvrătiți astăzi împotriva Domnului?
17 A fost oare prea neînsemnată pentru noi nelegiuirea de la Peor, de care n-am reușit să ne curățim nici până în ziua aceasta, deși comunitatea Domnului a fost lovită cu urgie?
18 Iar voi vă abateți astăzi de la Domnul? Dacă voi vă răzvrătiți astăzi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia pe întreaga comunitate a lui Israel.
19 Dar dacă țara care este în stăpânirea voastră este necurată, atunci traversați în țara care este posesiunea Domnului, acolo unde este așezat Tabernaculul Domnului, și luați-vă moștenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă răzvrătiți împotriva noastră, construindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru.
20 Când Acan, fiul lui Zerah, a comis o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire, oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii comunități a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui»“.
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns conducătorilor peste miile lui Israel și au zis:
22 „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul Dumnezeu, Însuși Dumnezeu, Domnul, El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față de Domnul, să nu ne cruți astăzi!
23 Dacă ne-am construit un altar ca să ne abatem de la Domnul și ca să aducem pe el arderi-de-tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace, atunci Domnul să ne ceară socoteală!
24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmașii voștri s-ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi și Domnul, Dumnezeul lui Israel?
25 Domnul a pus Iordanul ca graniță între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenirea Domnului!». Așa că fiii voștri i-ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul.
26 De aceea ne-am hotărât să ne construim un altar, nu pentru arderi-de-tot sau jertfe,
27 ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, că dorim să slujim Domnului, în prezența Lui, prin arderile-de-tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte de Domnul!».
28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altarului Domnului pe care l-au făcut strămoșii noștri, nu pentru a aduce arderi-de-tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi».
29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, construindu-ne un altar pentru arderi-de-tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Tabernaculului Său!“.
30 Când preotul Fineas, conducătorii comunității și căpeteniile miilor lui Israel care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au fost mulțumiți.
31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Știm astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu ați comis nelegiuirea aceasta împotriva Domnului și i-ați scăpat astfel pe fiii lui Israel din mâna Domnului!“.
32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii, au plecat de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad, din țara Ghiladului, s-au întors în țara Canaanului, la fiii lui Israel, și le-au adus un răspuns.
33 Fiii lui Israel au fost mulțumiți cu acest răspuns. Ei l-au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai vorbit să pornească la război împotriva lor, ca să distrugă țara în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.
34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul „Mărturie“, zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu“.