1Iov a răspuns și a zis:
2„Și astăzi plângerea mea este tot amară! Mâna mea se străduiește din greu să-mi oprească geamătul.
3O, de-aș ști unde să-L găsesc, de m-aș putea apropia de Locuința Lui!
4Mi-aș aduce cauza înaintea Lui, mi-aș umple gura cu dovezi.
5Aș afla ce mi-ar răspunde și aș înțelege ce mi-ar spune.
6Mi se va opune El oare cu marea Sa putere? Nu! El mă va asculta cu siguranță.
7Acolo, un om drept și-ar putea aduce cauza înaintea Lui și aș fi achitat astfel, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.
8Iată, merg spre est, dar El nu este acolo; merg spre vest, dar nu-L observ.
9Când El lucrează în nord, nu-L zăresc; când Se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10Dar El știe calea pe care o urmez; când mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11Piciorul meu s-a ținut de pașii Săi; am păzit calea Sa și nu m-am abătut de la ea.
12Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale; am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea de hrană zilnică.
13Dar El este Unul Singur. Cine Îl va face să Se răzgândească? El face ce-I dorește sufletul.
14El va împlini ce a hotărât pentru mine și va mai face multe altele.
15De aceea sunt înspăimântat de prezența Lui; când mă gândesc la lucrul acesta, mă îngrozesc de El.
16Dumnezeu mi-a înmuiat inima, Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă fața.