1Iov a răspuns și a zis:
2„Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi cu vorbe?
3De zece ori m-ați batjocorit. Nu v-a fost rușine să mă insultați.
4Dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine peste noapte.
5Dacă într-adevăr vă înălțați împotriva mea și folosiți rușinea mea drept dovadă împotriva mea,
6să știți atunci că Dumnezeu a greșit față de mine și m-a înconjurat cu lațul Lui.
7Iată, strig: «Violență!», dar nu mi se răspunde; strig după ajutor, dar nu este dreptate.
8El mi-a tăiat calea și nu mai pot trece, El mi-a învăluit cărările în întuneric.
9M-a dezbrăcat de gloria mea și mi-a smuls coroana de pe cap.
10Mă dărâmă de jur împrejur și pier; îmi smulge speranța ca pe un copac.
11S-a mâniat pe mine; mă consideră unul dintre dușmanii Săi.
12Armatele Lui pornesc în forță; au ridicat o rampă de asalt în drumul lor către mine; și-au așezat tabăra în jurul cortului meu.
13Mi-a îndepărtat frații de mine, cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14Rudele mele m-au părăsit, și prietenii m-au uitat.
15Sunt un străin pentru oaspeții mei și pentru slujitoarele mele; în ochii lor sunt un necunoscut.
16Îmi chem slujitorul, dar el nu-mi răspunde, deși caut bunăvoința lui cu gura mea.
17Suflarea mea stârnește repulsie soției mele, și sunt dezgustător pentru fiii mamei mele.
18Chiar și copiii mă resping; când mă ridic, ei vorbesc împotriva mea.
19Toți prietenii mei apropiați mă disprețuiesc; cei pe care-i iubesc s-au întors împotriva mea.
20Mi se lipesc oasele de carne; n-am rămas decât cu pielea din jurul dinților mei.
21Arătați bunăvoință față de mine, prietenii mei, arătați bunăvoință față de mine, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea?
23O, aș vrea să-mi fie scrise cuvintele, să fie scrise pe un sul,
24să fie săpate în stâncă pentru totdeauna, cu o daltă de fier și cu plumb!
25Dar eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că, la sfârșit, Se va ridica pe pământ.
26Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită, în trup fiind, Îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Îl voi vedea de partea mea, Îl voi vedea cu ochii mei și nu-mi va mai fi un străin! De dorul acesta mă consum înăuntrul meu.
28Veți spune atunci: «De ce îl urmăream?». Și, astfel, rădăcina adevărului va fi găsită în mine.
29Temeți-vă de sabie, căci mânia aduce pedeapsa sabiei, ca să știți că există o judecată“.