Job 17
1 Duhul meu este zdrobit; zilele mele se sting; mă așteaptă mormintele.
2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.
3 Te rog, pledează pentru mine! Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4 Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă, de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig, li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de batjocură printre oameni, și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.
8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta; cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuși, cel drept își va menține calea, și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum! Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit, chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi, iar în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!».
13 Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea, dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!» și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde mai este atunci speranța mea? Cine va vedea speranța mea?
16 Va coborî ea la porțile Locuinței Morților? Vom coborî împreună în țărână?“.