Jeremiah 9
1 O, de mi-ar fi capul un izvor de ape și ochii o fântână de lacrimi! I-aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu.
2 O, dacă cineva mi-ar da în deșert un han de călători! L-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el. Căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.
3 „Ei își întind limba ca un arc. Au ajuns puternici în țară prin minciună, nu prin adevăr. Căci ei merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc“, zice Domnul.
4 „Fiecare să se păzească de prietenul lui; să nu vă încredeți în niciun frate, căci orice frate este un înșelător și orice prieten umblă cu bârfe.
5 Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul. Își deprind limba la vorbe mincinoase și se trudesc să facă rău.
6 Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei. De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască“, zice Domnul.
7 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, îi voi curăța și îi voi pune la încercare, căci ce altceva aș mai putea face din cauza fiicei poporului Meu?
8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; ea rostește înșelătoria. Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri“, zice Domnul? „Să nu Mă răzbun Eu pe o națiune ca aceasta?“.
10 Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți, precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite, căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră; nu se mai aude în ele behăitul turmelor. Păsările cerului și-au luat zborul și animalele câmpului au fugit.
11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre, într-o vizuină de șacali. Voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate lipsită de locuitori“.
12 Cine este omul înțelept, care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce a ajuns devastată, ca un deșert, și nu mai trece nimeni prin ea?
13 Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea,
14 ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali, așa cum i-au învățat strămoșii lor“.
15 De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite.
16 Îi voi împrăștia printre niște națiuni pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici strămoșii lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge“.
17 Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Gândiți-vă bine, apoi chemați bocitoarele să vină! Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18 Să se grăbească și să înalțe o cântare de jale pentru noi, până când ni se vor umple ochii de lacrimi și pleoapele – de șiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion: «Cât de devastați suntem și ce mare este rușinea noastră! Trebuie să părăsim țara, căci locuințele noastre sunt surpate»“.
20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului! Deschideți-vă urechile la cuvântul gurii Lui! Învățați-le pe fetele voastre cântări de jale și învățați-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre și a intrat în palatele noastre. A nimicit copiii de pe străzi și tinerii din piețe.
22 Spune: „Așa vorbește Domnul: «Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse asemenea gunoiului pe câmp, precum snopul căzut înapoia secerătorului, pe care nu-l adună nimeni»“.
23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, viteazul să nu se laude cu puterea lui, iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24 ci, cel ce se laudă să se laude că Mă înțelege, Mă cunoaște și știe că Eu sunt Domnul, Care arăt îndurare și Care judec și fac dreptate pe pământ, fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea“, zice Domnul.
25 „Iată, vin zile“, zice Domnul, „când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup:
26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în deșert. Căci toate națiunile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă“.