1În anul în care Tartan, trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Așdod, l-a asediat și l-a cucerit,
2Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoț, zicând: „Du-te, dă-ți jos pânza de sac de pe coapse și scoate-ți sandalele din picioare!“. El a făcut întocmai, umblând gol și desculț.
3Domnul a zis: „Așa cum slujitorul Meu Isaia a umblat gol și desculț timp de trei ani, ca un semn și ca o prevestire împotriva Egiptului și a lui Cuș,
4tot așa împăratul Asiriei îi va duce departe pe captivii Egiptului și pe exilații lui Cuș, pe tineri și pe bătrâni, goi și desculți, cu dosul descoperit, spre rușinea Egiptului.
5Atunci se vor înspăimânta și se vor rușina la vederea lui Cuș, speranța lor, și a Egiptului, măreția lor.
6În ziua aceea, locuitorii de pe țărmul acesta vor zice: «Iată ce li s-a întâmplat celor în care ne-am pus speranța și la care am fugit după ajutor și după eliberare de împăratul Asiriei! Oare cine ne va mai salva acum?»“.