Isaiah 15
1 O rostire cu privire la Moab. „Da! Pustiit într-o singură noapte, distrus este Ar-Moab. Da! Pustiit într-o singură noapte, distrus este Chir-Moab.
2 Chiar și Dibon s-a dus la templu, pe înălțimi, ca să plângă. Pentru Nebo și pentru Medeba, geme Moabul. Toate capetele sunt rase și toate bărbile sunt tăiate.
3 Pe străzi umblă având mijlocul înfășurat cu pânză de sac. Pe acoperișuri și în piețe, toți gem, fiind doborâți de plâns.
4 Heșbon și Eleale țipă, iar glasul lor se aude până în Iahaț. Iată de ce războinicii Moabului țipă, având sufletul plin de groază.
5 Îmi plânge inima pentru Moab! Fugarii lui ajung până la Țoar și până la Eglat-Șelișia. Căci ei urcă culmea Luhitului plângând; într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.
6 Apele din Nimrim sunt secate, iarba este uscată, vegetația a pierit și nu mai există nimic verde.
7 De aceea își duc bogăția câștigată și agoniseala lor dincolo de Pârâul Sălciilor.
8 Într-adevăr, un strigăt înconjoară teritoriul Moabului. Geamătul lui ajunge până la Eglaim; Geamătul lui ajunge până la Beer-Elim.
9 Într-adevăr, apele Dimonului sunt pline de sânge. Dar voi aduce și mai multe asupra Dimonului – voi aduce un leu împotriva fugarilor Moabului și împotriva rămășiței din țară“.