1„Când Israel era doar un copil, îl iubeam și l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.
2Cu cât îi chemau profeții, cu atât se îndepărtau de ei; jertfeau baalilor și ardeau tămâie chipurilor cioplite.
3Eu l-am învățat pe Efraim să meargă, luându-l în brațe, dar ei n-au recunoscut că Eu i-am vindecat.
4I-am tras cu funii omenești, cu legături de dragoste. Am fost pentru ei asemenea celor ce-și ridică până la obraji copiii, și M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.
5Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că au refuzat să se pocăiască.
6Sabia se va dezlănțui în cetățile lor, le va distruge zăvoarele porților și-i va devora din cauza planurilor lor rele.
7Dar poporul Meu este pornit la necredincioșie față de Mine. De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt, El nu-i va înălța nicidecum.
8Cum să te dau, Efraim? Cum să te predau, Israel? Cum aș putea să-ți fac ca Admei? Cum să Mă port cu tine ca și cu Țeboimul? Mi se zbate inima în Mine și toată ființa-Mi freamătă de compasiune.
9Nu voi acționa potrivit cu mânia Mea; nu Mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu om, sunt Cel Sfânt din mijlocul tău și nu voi veni cu mânie.
10Ei vor merge după Domnul Care va rage ca un leu. Când El va rage, fiii Lui vor veni tremurând din vest.
11Vor veni tremurând ca păsările din Egipt și ca porumbeii din Asiria, iar Eu îi voi așeza în casele lor“, zice Domnul.
12Efraim M-a înconjurat cu minciună, iar Casa lui Israel – cu înșelătorie, dar Iuda încă umblă cu Dumnezeu și este credincios față de Cel Sfânt.