1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:
2„Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre muntele Seir și profețește împotriva lui!
3Spune-i că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, sunt împotriva ta, munte al Seirului! Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi preface într-o pustietate și într-un loc devastat!
4Îți voi preface cetățile în ruină, iar tu vei ajunge o pustietate și vei ști atunci că Eu sunt Domnul.
5Pentru că aveai o ură străveche și i-ai trecut prin ascuțișul sabiei pe fiii lui Israel în vremea necazului lor, în vremea pedepsei lor finale,
6de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că te voi îneca în sânge și sângele te va urmări. Fiindcă nu ai urât vărsarea de sânge, aceasta te va urmări.
7Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un loc devastat. Și voi nimici din el pe oricine se duce sau se întoarce pe acolo.
8Îi voi umple versanții de morții lui. Cei răpuși de sabie vor cădea pe dealurile tale, pe văile tale și în toate albiile tale.
9Te voi preface într-o pustietate veșnică și cetățile tale nu vor mai fi locuite. Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.
10Pentru că ai zis: ‘Aceste două națiuni și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua în stăpânire!’, cu toate că Domnul era încă acolo,
11de aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că-ți voi face după mânia și râvna pe care le-ai arătat și tu, în ura ta față de ei. Și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor când te voi judeca.
12Vei ști astfel că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai spus despre munții lui Israel atunci când ai zis: ‘Sunt pustiiți, ne sunt dați nouă să-i devorăm!’.
13V-ați lăudat împotriva Mea prin vorbirea voastră și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea, însă Eu am auzit».
14Așa vorbește Stăpânul Domn: «Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate.
15Pentru că te-ai bucurat când moștenirea Casei lui Israel a fost pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge o pustietate, munte Seir, tu și tot Edomul, și veți ști astfel că Eu sunt Domnul »“.