1Iar tu înalță o cântare de jale despre prinții lui Israel!
2Spune: «Ce era mama ta? Era o leoaică printre lei! Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri, crescându-și puii.
3L-a crescut pe unul dintre puii ei și acesta a devenit un leu tânăr. El s-a obișnuit să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.
4Când au auzit națiunile despre el, l-au prins în groapa lor și l-au dus în lanțuri în țara Egiptului.
5Când și-a văzut așteptarea neîmplinită și speranța spulberată, leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei și l-a pus leu conducător.
6El a umblat printre lei până a devenit un leu tânăr. A învățat să sfâșie prada și a ajuns să devoreze oameni.
7Le-a capturat văduvele și le-a devastat cetățile. Țara, cu tot ce cuprindea ea, era îngrozită la auzul urletului său.
8Atunci națiunile din provinciile vecine s-au îndreptat împotriva lui și au aruncat plasa asupra lui, iar el a fost prins în groapa lor.
9L-au pus într-o cușcă, în lanțuri, l-au dus la împăratul Babilonului și l-au aruncat în închisoare, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.
10Mama ta era ca o viță în via ta, plantată lângă ape. Datorită belșugului de apă, ea era roditoare și plină de mlădițe.
11Mlădițele ei erau așa de tari, încât se puteau face din ele sceptre de conducători. Ea se înălța prin frunzișul stufos și se făcea observată prin înălțimea ei și prin mulțimea mlădițelor ei.
12Dar a fost smulsă cu furie și aruncată la pământ. Vântul de est a făcut-o să se ofilească, roadele i-au fost zdrobite, iar mlădițele ei cele tari s-au uscat și au fost arse de foc.
13Acum ea este plantată în deșert, într-un pământ uscat și secetos.
14Din butucul ei a ieșit un foc care i-a distrus roadele. Și, astfel, n-a mai rămas în ea nicio mlădiță tare, niciun sceptru pentru a conduce». Aceasta este o cântare de jale și va fi folosită ca o cântare de jale“.