Daniel 10
1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu-i printr-o vedenie.
2 „În acele zile eu, Daniel, jeleam de trei săptămâni.
3 Nu am mâncat bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m-am uns deloc, până nu s-au împlinit cele trei săptămâni.
4 În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Hiddekel.
5 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Brâul din jurul mijlocului lui era din aur de Ufaz.
6 Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7 Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut-o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat-o la fugă pentru a se ascunde.
8 Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m-a părăsit, culoarea feței mi s-a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă.
9 Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat cu fața la pământ.
10 Atunci o mână m-a atins și m-a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11 El mi-a zis: ‒ Daniel, om de mare preț, încearcă să înțelegi cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine! Când mi-a vorbit astfel, m-am ridicat tremurând.
12 Apoi mi-a zis: ‒ Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te-ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum.
13 Dar căpetenia împărăției Persiei mi s-a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei.
14 Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci vedenia se referă tot la acele zile.
15 În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi-am plecat fruntea la pământ și am rămas mut.
16 Dar iată că cineva, care era la înfățișare ca un fiu al omului, mi-a atins buzele. Atunci mi-am deschis gura, am vorbit și i-am zis celui ce stătea înaintea mea: ‒ Stăpâne, vedenia aceasta m-a umplut de groază și am rămas fără putere.
17 Cum ar putea slujitorul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m-a părăsit și abia mai am suflare.
18 Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m-a atins din nou și m-a întărit.
19 El mi-a zis: ‒ Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic! În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i-am zis: ‒ Vorbește, stăpâne, căci m-ai întărit!
20 El m-a întrebat: ‒ Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului.
21 Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.