Amos 8
1 Stăpânul Domn mi-a arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.
2 El m-a întrebat: ‒ Ce vezi, Amos? Eu am răspuns: ‒ Un coș cu fructe coapte. Atunci Domnul mi-a zis: ‒ Vine sfârșitul poporului Meu, Israel. Nu-l voi mai cruța!
3 „În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „cântările de la palat se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot. Tăcere!“
4 Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe cei nevoiași și-i prăpădiți pe săracii din țară.
5 Voi ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să putem vinde grâne? Cât mai este din Sabat, ca să deschidem grânarele, să micșorăm efa, să mărim șechelul, să înșelăm cu talerele înșelăciunii,
6 să-i cumpărăm pe săraci cu argint și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale și să vindem codină în loc de grâne?“.
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna dintre faptele lor!
8 Să nu tremure țara din cauza aceasta și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea? Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară, să nu se învolbureze și apoi să se retragă precum Râul Egiptului?
9 În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet și toate cântările voastre – în cântări de jale. Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac și toate capetele să fie rase. Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu, iar sfârșitul ei – ca o zi amară.
11 Iată, vin zile“, zice Stăpânul Domn, „când voi trimite foamete în țară, dar nu foame după pâine și nu sete după apă, ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor hoinări de la o mare la alta, vor umbla pe drumuri, de la nord la est, căutând Cuvântul Domnului, dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea, fecioarele frumoase și tinerii vor leșina de sete.
14 Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul Samariei și să zică: «Viu este dumnezeul tău, Dane!» sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!», aceia vor cădea și nu se vor mai ridica“.