1În luna a opta, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI i-a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2„ DOMNUL S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri,
3de aceea spune‑le: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: ‘Întoarceți‑vă la Mine’, zice DOMNUL Oștirilor, ‘și Eu Mă voi întoarce la voi’, zice DOMNUL Oștirilor.
4‘Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau profeții de mai înainte astfel: ‹Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!› Dar ei n‑au ascultat și n‑au luat aminte la Mine’, zice DOMNUL.
5‘Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau profeții să trăiască veșnic?
6Totuși, cuvintele Mele și hotărârile Mele pe care le poruncisem slujitorilor Mei, profeții, nu i‑au ajuns ele pe părinții voștri? Și atunci ei s‑au întors și au zis: ‹ DOMNUL Oștirilor ne‑a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.›’»”
7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în al doilea an al lui Darius, cuvântul DOMNULUI a venit la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido.
8Am avut noaptea o vedenie: se făcea că un om călare pe un cal roib stătea între mirți într‑un umbrar, și în urma lui erau niște cai roibi, murgi și albi.
9Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!”
10Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Sunt cei pe care i‑a trimis DOMNUL să cutreiere pământul.”
11Și ei I-au răspuns Îngerului DOMNULUI care stătea între mirți și au zis: „Am cutreierat pământul și, iată, tot pământul stă în nepăsare!”
12Atunci, Îngerul DOMNULUI a luat cuvântul și a zis: „ DOAMNE al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te‑ai mâniat în acești șaptezeci de ani?”
13DOMNUL i-a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.
14Iar îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: „Strigă și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Sunt cuprins de o mare râvnă pentru Ierusalim, pentru Sion,
15și sunt mânios cu o mare mânie împotriva neamurilor care trăiesc în tihnă, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au făcut și mai mult rău.
16De aceea, așa vorbește DOMNUL: Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită în el, zice DOMNUL Oștirilor, și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim.»
17Strigă din nou și spune: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, DOMNUL va mângâia din nou Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»”
18Mi-am ridicat ochii și am văzut patru coarne.
19L-am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi‑a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.”
20DOMNUL mi‑a arătat patru meșteri.
21Eu am întrebat: „De ce au venit aceștia?” Și el a zis: „Acelea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, așa încât nimeni n‑a mai ridicat capul. Meșterii au venit să îngrozească și să frângă coarnele neamurilor care s-au semețit împotriva țării lui Iuda ca să‑i risipească locuitorii.”