1Adu‑le aminte să fie supuși stăpânirilor și autorităților, să le dea ascultare, să fie gata pentru orice faptă bună,
2să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreți, ci pașnici, arătând blândețe față de toți oamenii.
3Căci și noi eram cândva fără minte, răzvrătiți, rătăciți, înrobiți de tot felul de pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de dispreț și urându‑ne unii pe alții!
4Dar când s‑au arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
5El ne‑a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în dreptate, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
6pe care L‑a revărsat peste noi din belșug prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru,
7pentru ca, odată îndreptățiți prin harul Lui, să ajungem moștenitori ai vieții veșnice, după care nădăjduim.
8Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos pentru oameni!
9Dar de întrebările prostești, de genealogii, de certuri și controverse despre Lege să te ferești, căci sunt nefolositoare și zadarnice!
10După prima și a doua mustrare, depărtează‑te de cel ce aduce dezbinări,
11căci știi că un astfel de om este sucit și păcătuiește, scriindu‑și el însuși condamnarea!
12Când îi voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, grăbește‑te să vii la mine în Nicopole, căci m‑am hotărât să petrec iarna acolo!
13Asigură‑te degrabă că Zenas, juristul, și Apolo își pot continua călătoria, ca să nu ducă lipsă de nimic!
14Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile arzătoare, ca să nu fie neroditori.
15Toți cei ce sunt cu mine îți trimit salutări. Spune‑le salutări celor ce ne iubesc în credință! Harul să fie cu voi toți! [Amin!]