Song of Solomon 8
1 O, de ai fi fratele meu, care a supt la sânul mamei mele, când te‑aș întâlni în uliță, te‑aș săruta și nimeni nu m‑ar privi rău!
2 Te‑aș lua și te‑aș aduce în casa mamei mele, care mi‑a dat învățătură. Ți‑aș da să bei vin cu mirodenii, must din rodiile mele.
3 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea!
5 Cine este aceea care se suie din pustiu rezemată de iubitul ei? Te‑am trezit sub măr; acolo te‑a născut mama ta, acolo te‑a născut și te‑a făcut ea.
6 Pune‑mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia – cumplită ca Șeolul; flacăra ei este învăpăiată, pârjol nemaivăzut.
7 Apele cele mari nu pot stinge dragostea și râurile nu pot s‑o înece; dacă ar da omul toată bogăția casei lui pentru dragoste, tot n‑ar avea decât dispreț.
8 Avem o soră tânără, căreia nu i‑au crescut încă sânii. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii?
9 Dacă va fi un zid, vom zidi pe ea creneluri de argint; iar dacă va fi o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru.
10 Eu sunt un zid și sânii mei sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11 Solomon avea o vie la Baal‑Hamon; le‑a închiriat‑o unor păzitori și fiecare aducea pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține‑ți, Solomoane, cei o mie de sicli și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul!
13 Tu, care locuiești în grădini, prietenii dau ascultare chemării tale: „Fă‑mă să‑ți aud glasul!”
14 Grăbește‑te, iubitule, ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții plini de mirodenii!