Bible

1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în țară. Un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu nevasta și cei doi fii ai lui să locuiască pentru o vreme în țara Moabului. 2 Bărbatul se numea Elimelec, nevasta lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai lui se numeau Mahlon și Chilion: erau efratiți, din Betleemul lui Iuda. Ei au ajuns în țara Moabului și au rămas acolo. 3 Elimelec, bărbatul lui Naomi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei, 4 care și‑au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, iar cealaltă se numea Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, 5 Mahlon și Chilion au murit și ei, iar femeia a rămas fără cei doi copii și fără bărbat. 6 Apoi, ea și nurorile ei s‑au ridicat să se întoarcă din țara Moabului, căci auziseră în țara Moabului că DOMNUL Și‑a cercetat poporul și i‑a dat pâine. 7 Naomi a ieșit din locul în care se afla și, împreună cu cele două nurori ale ei, a pornit la drum, ca să se întoarcă în țara lui Iuda. 8 Dar Naomi le‑a zis celor două nurori ale ei: „Faceți cale întoarsă, fiecare la casa mamei ei! DOMNUL să vă arate bunătate, după cum ați arătat și voi față de cei care au murit și față de mine! 9 Să vă ajute DOMNUL să găsiți odihnă fiecare în casa unui bărbat!” Apoi le‑a sărutat. Ele au ridicat glasul, au plâns 10 și i‑au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!” 11 Naomi a zis: „Întoarceți‑vă, fiicele mele! La ce bun să veniți cu mine? Mai am eu oare fii în pântece, ca să vă poată fi bărbați? 12 Întoarceți‑vă, fiicele mele! Mergeți, căci eu sunt prea bătrână ca să mai am bărbat! Chiar dacă aș zice: «Mai am nădejde», chiar dacă în noaptea aceasta aș avea un bărbat și aș naște fii, 13 ați mai aștepta voi până ar crește ei? Ați vrea să rămâneți nemăritate până atunci? Nu, fiicele mele! Eu sunt mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s‑a întins împotriva mea.” 14 Atunci, ele și‑au ridicat iarăși glasul și au plâns. Orpa a sărutat‑o pe soacră‑sa de rămas‑bun, dar Rut s‑a ținut strâns de ea. 15 Naomi i‑a zis: „Iată, cumnata ta s‑a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Întoarce‑te după cumnata ta!” 16 Rut a răspuns: „Nu stărui de mine să te părăsesc și să mă întorc de la tine! Căci, încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. 17 Unde vei muri tu, voi muri și eu și acolo voi fi îngropată. Facă‑mi DOMNUL ce o vrea, dar numai moartea mă va despărți de tine!” 18 Naomi, văzând‑o hotărâtă să meargă cu ea, n‑a mai stăruit. 19 Au călătorit amândouă până ce au ajuns la Betleem. Pe când intrau în Betleem, toată cetatea s‑a pus în mișcare din pricina lor și femeile ziceau: „Aceasta este Naomi?” 20 Ea le‑a zis: „Nu‑mi mai ziceți Naomi; ziceți‑mi Mara, căci Cel Atotputernic m‑a umplut de amărăciune! 21 Am plecat în belșug, dar acum cu mâinile goale mă aduce înapoi DOMNUL. De ce să‑mi ziceți Naomi, dacă DOMNUL a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic a adus nenorocirea asupra mea?” 22 Astfel s‑a întors Naomi din țara Moabului; s‑a întors împreună cu nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem pe când începea seceratul orzului.