1Noi, care suntem tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne facem pe plac nouă înșine.
2Fiecare din noi să facă pe plac aproapelui în ce este bine, spre zidire.
3Căci nici Hristos nu Și‑a făcut pe plac Lui Însuși, ci, după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine.
4Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le aduc Scripturile, să avem nădejde.
5Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții ca și Hristos Isus,
6pentru ca împreună, cu o singură gură, să‑L slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
7Așadar, acceptați‑vă unii pe alții, cum și Hristos v‑a acceptat pe voi, spre slava lui Dumnezeu!
8Vă spun că Hristos S‑a făcut slujitor al circumciziei pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să întărească făgăduințele date părinților,
9iar neamurile să‑L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: De aceea Te voi lăuda printre neamuri și Numelui Tău Îi voi cânta.
10Și mai zice: Veseliți‑vă, neamuri, împreună cu poporul Său!
11Iar apoi: Lăudați‑L pe Domnul, toate neamurile; slăviți‑L, toate popoarele!
12Tot astfel, și Isaia spune: Se va ivi Rădăcina lui Ișai, Cel care Se va ridica să domnească peste neamuri; în El vor nădăjdui neamurile.
13Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, ca să fiți tot mai bogați în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt!
14Eu, unul, sunt încredințat cu privire la voi, frații mei, că sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoștința și în stare să vă sfătuiți unii pe alții.
15Totuși, pe alocuri, v‑am scris cu mai multă îndrăzneală, ca să vă fie spre aducere aminte, prin harul pe care mi l‑a dat Dumnezeu,
16ca să fiu slujitorul lui Hristos Isus între neamuri și să împlinesc slujba preoțească a Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să fie o ofrandă bine primită, sfințită prin Duhul Sfânt.
17Deci mă pot lăuda în Hristos Isus cu lucrarea mea pentru Dumnezeu.
18Căci n‑aș îndrăzni să pomenesc altceva decât ce a lucrat Hristos prin mine, pentru aducerea neamurilor la ascultare prin cuvânt și faptă:
19prin puterea semnelor și a minunilor și prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Așa că, din Ierusalim și împrejurimi până la Iliric, am răspândit din plin Evanghelia lui Hristos.
20Am dorit astfel cu orice preț să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu era cunoscut, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
21ci, după cum este scris: Aceia cărora nu li se propovăduise despre El vor vedea, și cei ce nu auziseră vor pricepe.
22De aceea am și fost adesea împiedicat să vin la voi.
23Dar acum, fiindcă nu mai este niciun alt loc de lucru pe aceste meleaguri și fiindcă de ani buni doresc fierbinte să vin la voi,
24când mă voi duce în Spania, nădăjduiesc să trec să vă văd și să fiu ajutat de voi până acolo, odată ce întâi mă voi bucura de voi măcar o vreme.
25Acum, mă duc la Ierusalim să duc ajutoare sfinților,
26căci cei din Macedonia și Ahaia au găsit că este bine să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinții care sunt în Ierusalim.
27Au găsit că este bine, dar sunt și datori față de ei, pentru că, dacă cei dintre neamuri au ajuns să aibă parte de bunurile lor duhovnicești, au și ei datoria de a le sluji cu cele pământești.
28Așadar, după ce voi împlini misiunea aceasta și le voi încredința rodul adunat, voi trece pe la voi în drum spre Spania.
29Știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu plinătatea binecuvântării lui Hristos.
30Vă îndemn, fraților, pentru Domnul nostru Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
31ca să fiu izbăvit de împotrivitorii din Iudeea și pentru ca slujba mea de la Ierusalim să fie bine primită de sfinți;
32și astfel să ajung la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să mă revigorez împreună cu voi.
33Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin!