1Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi trecuseră, și marea nu mai era.
2Și eu am văzut coborându‑se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3Și am auzit un glas tare, care venea dinspre tron și zicea: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
5Cel ce stătea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Și a adăugat: „Scrie: «Aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și adevărate.»”
6Apoi mi‑a zis: „S‑a sfârșit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui căruia îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.
7Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.
8Cât despre lași, necredincioși, scârboși, ucigași, desfrânați, vrăjitori, idolatri și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.”
9Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte cupe pline cu cele din urmă șapte urgii a venit și a vorbit cu mine, zicând: „Vino să‑ți arăt mireasa, soția Mielului!”
10Și m‑a dus în Duhul pe un munte mare și înalt. Și mi‑a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,
11având slava lui Dumnezeu. Strălucirea ei era ca o piatră foarte scumpă, ca o piatră de iaspis cristalin.
12Era înconjurată cu un zid mare și înalt, avea douăsprezece porți, și la porți – doisprezece îngeri. Și pe porți erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel.
13Spre răsărit erau trei porți, spre miazănoapte – trei porți, spre miazăzi – trei porți și spre apus – trei porți.
14Zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei.
16Cetatea avea formă pătrată și lungimea ei era cât lățimea. A măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea, lărgimea și înălțimea erau egale.
17I‑a măsurat și zidul și a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, folosită și de înger.
18Zidul era făcut din iaspis și cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
19Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: prima temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de calcedonie; a patra, de smarald;
20a cincea, de sardonix; a șasea, de sardiu; a șaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de crisopraz; a unsprezecea, de hiacint; a douăsprezecea, de ametist.
21Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr‑un singur mărgăritar. Strada cetății era de aur curat, ca sticla străvezie.
22Templu n‑am văzut în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul atotputernic, și Mielul sunt Templul ei.
23Cetatea n‑are nevoie nici de soare, nici de lună care să‑i dea lumină, căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul.
24Neamurile vor umbla în lumina ei și împărații pământului își vor aduce slava lor în ea.
25Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă acolo nu va mai fi noapte.
26În ea vor aduce slava și cinstea neamurilor.
27Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.