1Balaam a înțeles că DOMNUL găsește cu cale să‑l binecuvânteze pe Israel și n‑a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece, ci și‑a întors fața spre pustiu.
2Când a ridicat ochii și l‑a văzut pe Israel cu tabăra așezată după semințiile lui, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3Balaam și‑a rostit profeția și a zis: „Cuvântul lui Balaam, fiul lui Beor, cuvântul bărbatului care are ochii deschiși,
4cuvântul celui ce aude spusele lui Dumnezeu, al celui ce vede vedenia Celui Atotputernic, al celui ce cade la pământ cu ochii deschiși:
5«Ce plăcute sunt corturile tale, Iacove, locuințele tale, Israele!
6Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini pe malul râului, ca niște aloe sădite de DOMNUL, ca niște cedri pe malul apei.
7Apa se va revărsa din gălețile lui și sămânța lui va fi pe ape multe. Regele lui se va înălța mai presus de Agag și regatul lui va ajunge puternic.
8Dumnezeu, care l‑a scos din Egipt, a fost pentru el precum coarnele bivolului. El mănâncă neamurile, vrăjmașii lui, le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile lui.
9Se ghemuiește, se tolănește ca un leu, ca o leoaică; cine‑l va ridica? Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta și blestemat să fie oricine te va blestema!»”
10Balac s‑a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a plesnit din palme și i‑a zis lui Balaam: „Te‑am chemat să‑mi blestemi vrăjmașii, și iată că tu i‑ai binecuvântat, și încă de trei ori!
11Fugi acum și du‑te acasă! Spusesem că‑ți voi da cinste, dar iată că DOMNUL te‑a împiedicat s‑o primești.”
12Balaam i‑a răspuns lui Balac: „Oare nu le‑am spus eu solilor pe care mi i‑ai trimis:
13«Chiar dacă mi‑ar da Balac casa lui plină cu argint și cu aur, tot n‑aș putea trece peste cuvântul DOMNULUI, ca să fac vreun lucru, bun sau rău, după inima mea, ci ceea ce îmi va spune DOMNUL, aceea voi vorbi»?
14Și acum iată că mă duc la poporul meu. Lasă‑mă să‑ți vestesc ce‑i va face poporul acesta poporului tău în zilele ce vor urma!”
15Balaam și‑a rostit profeția și a zis: „Cuvântul lui Balaam, fiul lui Beor, cuvântul omului care are ochii deschiși,
16cuvântul celui ce aude spusele lui Dumnezeu, al celui ce cunoaște voia Celui Preaînalt, al celui ce vede vedenia Celui Atotputernic, al celui ce cade la pământ cu ochii deschiși:
17«Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de domnie se ridică din Israel. El lovește în tâmplele Moabului în creștetul fiilor pustiirii.
18Edomul va fi moștenirea lui, Seirul, dușmanul lui, va fi stăpânirea sa, dar Israel va face mari isprăvi.
19Din Iacov va ieși cel ce stăpânește și îi va nimici pe cei scăpați din cetate.»”
20Balaam l‑a văzut pe Amalec și a rostit următoarea profeție: „Amalec este cel dintâi dintre neamuri, dar soarta lui va fi nimicirea.”
21Balaam i‑a văzut pe cheniți, și‑a rostit profeția și a spus: „Trainică este locuința ta și cuibul tău este pus pe stâncă.
22Dar tu, Cain, vei fi pustiit când Așur te va duce în robie.”
23El a dat glas profeției sale și a spus: „Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?
24Și niște corăbii vor veni de pe coasta Chitimului, îl vor asupri pe Așur, îl vor asupri pe Eber dar și ele merg spre nimicire.”
25Balaam s‑a ridicat și a plecat, ca să se întoarcă acasă, iar Balac s‑a dus în drumul lui.