1Toată adunarea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Țin în luna întâi. Și poporul s‑a oprit la Cadeș. Acolo a murit Maria și tot acolo a fost îngropată.
2Adunarea n‑avea apă. Și s‑au adunat împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron.
3Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis astfel: „Ce bine ar fi fost să fi murit noi când au murit frații noștri înaintea DOMNULUI!
4De ce ați adus adunarea DOMNULUI în pustiul acesta? Să murim în el noi și vitele noastre?
5De ce ne‑ați suit din Egipt ca să ne aduceți în acest loc rău? Nu este un loc cu grâne, smochini, viță‑de‑vie și rodii; nu este nici apă de băut!”
6Moise și Aaron au plecat dinaintea adunării și s‑au dus la intrarea în Cortul Întâlnirii. Au căzut cu fața la pământ și li s‑a arătat slava DOMNULUI.
7DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel:
8„Ia toiagul și chemați adunarea, tu și fratele tău, Aaron! Să vorbiți stâncii acesteia în fața lor, și ea va da apă. Să le scoți astfel apă din stâncă și să adăpi și adunarea, și vitele.”
9Moise a luat toiagul dinaintea DOMNULUI, așa cum i se poruncise.
10Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii, și Moise a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11Apoi, Moise și‑a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul său. Și a ieșit multă apă, așa încât au băut și cei adunați, și vitele lor.
12Atunci, DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron: „Pentru că n‑ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți înaintea fiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i‑o dau!”
13Acestea sunt apele Meriba, unde s‑au certat fiii lui Israel cu DOMNUL, care a fost sfințit între ei.
14De la Cadeș, Moise a trimis niște soli la regele Edomului, ca să‑i spună: „Așa vorbește fratele tău, Israel: «Tu știi bine tot necazul prin care am trecut.
15Părinții noștri s‑au coborât în Egipt și am locuit în Egipt multă vreme. Dar egiptenii ne‑au chinuit pe noi și pe părinții noștri.
16Am strigat către DOMNUL și El ne‑a auzit glasul. A trimis un înger și ne‑a scos din Egipt. Iată, noi suntem la Cadeș, cetate aflată la marginea hotarelor tale.
17Lasă‑ne să trecem prin țara ta; nu vom trece nici prin ogoare și vii și nu vom bea nici apă din fântâni; vom merge pe drumul regal, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de hotarele tale.»”
18Edom i‑a răspuns: „Să nu treci pe la mine, ca nu cumva să‑ți ies înainte cu sabia!”
19Fiii lui Israel i‑au zis: „Vom sui pe drumul cel mare și, dacă vom bea din apa ta eu și vitele mele, îți voi plăti prețul; nu‑ți cer altceva decât să trec cu picioarele!”
20El a răspuns: „Să nu treci!” Și Edom i‑a ieșit înainte cu multă gloată și cu mână tare.
21Astfel, Edom n‑a vrut să‑i îngăduie lui Israel să treacă prin hotarele sale. Și Israel s‑a abătut de la el.
22Toată adunarea fiilor lui Israel a plecat de la Cadeș și a ajuns la muntele Hor.
23DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron lângă muntele Hor, la hotarele țării lui Edom:
24„Aaron va fi adăugat la poporul lui, căci nu va intra în țara pe care le‑o dau fiilor lui Israel, pentru că v‑ați împotrivit poruncii Mele la apele Meriba.
25Ia‑i pe Aaron și pe fiul său Eleazar și suie‑i pe muntele Hor!
26Dezbracă‑l pe Aaron de veșmintele lui și îmbracă‑l pe fiul său Eleazar cu ele! Acolo Aaron va fi adăugat la poporul lui și va muri.”
27Moise a făcut ce‑i poruncise DOMNUL: s‑au suit pe muntele Hor, sub privirile întregii adunări,
28iar Moise l‑a dezbrăcat pe Aaron de veșmintele lui și l‑a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe culmea muntelui. Moise și Eleazar s‑au coborât de pe munte;
29toată adunarea a văzut că Aaron murise și toată casa lui Israel l‑a jelit pe Aaron treizeci de zile.