1Vai de mine, cum am ajuns: ca după culesul poamelor de vară, ca la culesul strugurilor rămași în vie – nu mai este niciun strugure de mâncat, nicio smochină timpurie, cum îmi poftește sufletul.
2A pierit omul de bine de pe pământ și nu mai este niciun om cinstit între oameni. Toți pândesc ca să verse sânge, fiecare îi întinde curse aproapelui.
3Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău, nu bine: conducătorul cere mită, judecătorul așteaptă răsplată, cel puternic spune pe față ce poftește și așa strâmbă ei dreptatea.
4Cel mai bun este ca un mărăcine, cel mai cinstit – un tufiș de spini. Ziua vestită de străjerii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie; atunci va fi uluiala lor.
5Nu vă puneți încrederea în prieteni, nu vă încredeți în cei apropiați! Păzește‑ți ușa gurii de cea care se culcă la sânul tău!
6Căci fiul își disprețuiește tatăl, fiica se ridică împotriva mamei, nora este împotriva soacrei – vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.
7Eu însă voi privi mereu spre DOMNUL, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele: Dumnezeul meu mă va asculta.
8Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, deși am căzut, mă voi ridica, deși stau în întuneric, DOMNUL este Lumina mea!
9Voi suferi mânia DOMNULUI – căci am păcătuit împotriva Lui – până când El îmi va apăra pricina și‑mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui mântuitoare.
10Vrăjmașa mea va vedea și se va umple de rușine, ea, care‑mi zicea mereu: „Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?” Ochii mei îi vor vedea sfârșitul: atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță.
11În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12În ziua aceea vor veni la tine din Asiria până în Egipt și din Egipt până la Râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul.
13Dar pământul va fi pustiit din pricina locuitorilor lui, în urma faptelor lor.
14Păstorește‑Ți poporul cu toiagul Tău, turma moștenirii Tale, care a rămas singură în pădurea din mijlocul Carmelului! Să pască în Bașan și în Galaad, ca în zilele de odinioară!
15„Ca în zilele ieșirii din țara Egiptului, le voi arăta lucruri minunate.”
16Să vadă neamurile și să se rușineze de toată puterea lor! Să-și pună mâna la gură și să-și astupe urechile!
17Să lingă țărâna ca șarpele, ca târâtoarele pământului! Să vină tremurând din întăriturile lor la DOMNUL, Dumnezeul nostru; să se teamă de Tine și să Te cinstească!
18Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți vina și treci cu vederea răzvrătirea rămășiței moștenirii Tale? El nu‑Și ține mânia pe vecie, ci Îi face plăcere să arate îndurare.
19El Se va îndura iarăși de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în adâncimile mării toate păcatele noastre.
20Îi vei arăta credincioșie lui Iacov și îndurare lui Avraam, după cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.