1Vai de cei ce plănuiesc fărădelegea și făuresc răul în culcușul lor; la lumina zorilor își împlinesc planul, fiindcă le stă în putere.
2Când poftesc ogoare, și le însușesc cu sila; când vor case, pun mâna pe ele. Asupresc și stăpânul, și casa lui, și omul, și moștenirea lui.
3De aceea așa vorbește DOMNUL: „Iată, împotriva acestui soi de oameni pun la cale o nenorocire, pe care n‑o veți putea înlătura de pe grumajii voștri; și nu veți mai umbla semeți, pentru că vremurile vor fi rele.
4În ziua aceea veți ajunge de pomină și se va face un bocet mare. Se va zice: «Suntem pustiiți de tot! Domnul înstrăinează moșia poporului meu! Vai, cum mi‑o ia! Ogoarele noastre le împarte cuceritorilor!»”
5De aceea nu va fi nimeni care să mai facă măsurători pentru sorțul tău în adunarea DOMNULUI.
6„Nu vorbiți aiurea!”, aiurează ei. „Să nu se mai prorocească asemenea lucruri! Nu ne va ajunge ocara!”
7Oare se poate spune așa, casă a lui Iacov? Este oare DOMNUL grabnic la mânie? Așa să fie lucrările Lui? „Oare nu-i fac bine cuvintele Mele celui care trăiește cinstit?
8Voi vă ridicați ca vrăjmași ai poporului Meu: luați cu japca mantaua celor pașnici, atrageți urgia războiului asupra celor liniștiți.
9Pe femeile poporului Meu le izgoniți din casele lor dragi și luați pentru totdeauna slava Mea de la copiii lor.
10Sculați-vă și plecați, căci nu veți găsi odihnă aici, din pricina necurăției, care aduce nimicire și prăpăd cumplit!
11Dacă ar veni cineva cu vorbe în vânt, îndrugând minciuni și zicând: «Îți voi proroci despre vin și băuturi!», ar fi într-adevăr prorocul acestui popor!
12Te voi aduna cu totul, Iacove! Voi strânge negreșit rămășița lui Israel, o voi aduna ca pe niște oi la stână, ca pe o turmă în pășunea ei; va fremăta văzduhul de atâția oameni.
13Cel ce va face spărtura se va sui înaintea lor; vor face spărtura, vor trece pe poartă și vor ieși pe ea; regele lor va merge înaintea lor, și DOMNUL va fi în fruntea lor.”